Făţărnicia, ipocrizia, extremele

Tot mai mulţi sunt azi cei care
Caută să se mascheze
Luând altă-nfăţişare
C-alţii să-i aprecieze.

Fac în jur publicitate,
Cu toţi, prieteni să se pună;
Însă în realitate
Viaţa lor nu-i tocmai bună.

În afară par ca sfinţii
Dar în viaţă lor privată
Traiul, vorba, gândul minţii
Cât sunt ei de buni arată.

Unii vor să împlinească
Şi ce-n Biblie nu scrie
Dintr-o râvnă omenească,
Ceea ce fac făr’ să ştie.

Singuri ei îşi pun în spate
Făr’ ca Domnul să le ceară
Poveri neîntemeiate,
Mai neprihăniţi să pară.

Ba mai mult, ei vor să pună
Şi-altora sarcini pe umeri,
Prin asta dorind să spună:
„Pentru Domnul vezi cât suferi?”

De-le Domnu-nţelepciune
La Scriptură să revină
Şi să stea în rugăciune
S-aibe-a Duhului lumină!

Nu e bine în extreme,
Cum zice şi Eclesiastu;
C-altfel o să pieri devreme
Viaţa fiindu-ţi un dezastru.

De ce să te crezi tu oare
Prea neprihănit creştine?
Nu e Dumnezeu mai tare?
Să-L sfidezi nu ţi-e ruşine?

Dacă pentru cei din lume
Eşti prilej de poticnire,
El va şterge al tău nume
Şi nu-ţi va da mântuire.

În Apocalipsa scrie
Că făţarnicii-s afară;
Nu îţi este teamă ţie?
Te întreb a doua oară.

Dumnezeu ipocrizia
N-o suportă, nu îi place;
Lui i-aduce bucuria
Cel ce voia Lui o face.

Dumnezeu să îi trezească
Pe toţi care nu merg bine,
Ca nu cumva să sfârşească
În chinuri şi în ruşine.

Amin.

03 noiembrie 2013