Eu nu pot crede

Eu nu pot crede

Autor - Costel Hofer

Eu nu pot crede, Doamne, cum fac atâţia-n lume
Că doar aici e totul, că viaţa-i doar atât
Nu pot să cred..., că doar suntem făcuţi de-o-nţelepciune
Şi nu-i nimic mai mult, dincolo de mormânt.

Nu cred că ne-ai făcut, doar hrană pentru viermi
Nu cred că ăsta-i planul, atât de glorios
Dar cât de mulţi se-nşală, crezând doar în păreri
Că doar aici e viaţa, şi-aici totu-i frumos.

Prea multă-i investiţia, care-ai făcut-o-n noi
Prea mare-i dragostea cu care, Tu Însuți ne-ai creat
Încât să nu existe, ceva, mai sus de nori
O altă viaţă-n care... e totul minunat.

Nu cred, privind în jur, la tot ce mă-nconjoară
Văzând minunile pe care, pentru noi le-ai făcut
Că suntem doar atât, o luminiţă pâlpăindă
Ce se va stinge-odată, şi-ajunge-va în lut.

Eu nu cred că viața-i,... aceasta ce-o avem,
Aici, trăind ca oameni, făcând care ce vrea
Nu cred că rostul vieții, e să mâncăm, să bem
Căci mâine vom muri,... ci că vom învia.

Nici eu, fiind copil, în pântecele mamei
De mi-ar fi spus oricine, de-ar fi fost cu putință
Că voi avea de toate, și lucruri și plăceri
N-aș fi putut a-l crede, că n-aveam cunoștință.

Mulți și acum se-nșală, nu cred în altă viață
Nu cred, că toți vor trece, din lume lăcrimând
Nu cred, că toți vor da, o socoteală dreaptă
Pentru viața-aceasta, trăită pe pământ.

Își risipesc și timpul, își risipesc și viața
Pe micile plăceri, pe tot ce-i efemer
Pe diferite lucruri, ce n-au nici o valoare
Față de tot ce-ai pregătit, acolo, sus în cer.

Nu cred că timpu-acesta, ce-l lași de pregătire
Pentru oricare suflet, ce încă-i pe pământ
Va fi-ndeajuns de mult... căci Gloriosul Mire
Să-și ia în cer Mireasa, se va ivi curând.

Și nici nu cred că fi-vor, destui de mulți aceia
Ce vor putea să stea, curați în fața Ta
Nu cred că va mai fi, un timp de pocăință
Căci vremea va fi gata, Harul se va lua.

O, cât de mulți vor plânge, o, câți se vor jeli
Câți își vor pierde viața, câți se vor tângui
Și-și vor aduce-aminte, dar prea târziu va fi
Că a fost timp prielnic, de a se pocăi.

Dar n-au crezut ei, Doamne, în sfintele Cuvinte
Ce Tu, Părinte veșnic, le-ai așternut în Carte
Pentru oricare suflet, ca să luăm aminte,
Să lepădăm păcatul și să scăpăm de moarte.

Nu cred și nu voi crede, oricine ce ar spune
Că mai avem o șansă, chiar după ce-am murit
Să trecem de aicea, în lumea cealaltă
Să dobândim, chiar raiul... și de-am păcătuit.

Nu cred, și o spun tare, s-audă toată lumea
Precum Tu, Doamne Însuți, ne-o spui cu gura Ta
Că vom putea intra așa... în sfânta Ta cetate,
Pentru că nimic întinat, nu va intra în ea.

Ne-ai pus condiții stricte, ca să cunoaștem bine
Că nimeni din aceia, ce viața și-o trăiesc
În spurcăciune și minciună, în închinări la idoli
Și toate celelalte..., raiul nu-l dobândesc.

Nu cred, orice le-ai spune, acei ce fac acestea
Că nu pot avea parte, de mântuirea Ta
Nu cred că veșnicia, începe de aicea
Și că dincolo doar..., e judecata grea.

Ce mare-i amăgirea, ce le conduce viața
Ce multe-s predaniile-omeneşti la care ţin
Nu vor s-accepte sfaturi, nu vor să înţeleagă
Că timpu-i pe sfârşite, şi vremurile vin.

Acele vremi în care, chiar prevestite-n Carte
Când se vor scula mulţi, prooroci cu prorocii
Şi tocmai din pricina-nmulţirii făr-delegii
Chiar dragostea celor mai mulţi, se va răci.

Ei tot nu cred, ei tot nu pot cuprinde
Şi nu pot înţelege, cât timp mai este Har,
Că va veni o zi, când totul va dispare
Când ceru-ntreg va arde, va fi un mare jar.

Din tot ce-a fost odată, pământul, soare, stele
Întregul univers, cu tot ce cuprindea
Nimic nu va rămâne, nimic din toate-acele
Decât... Cuvântul sfânt, şi-mpărăţia Ta.

Şi-atunci ce pot eu face, în ce să mă încred ?
Ce trebuie să caut, ce trebui să-nţeleg ?
Decât Cuvântul vieţii, trimis de Dumnezeu
Să-L împlinesc întocmai, şi să-L trăiesc mereu.

TU ne descrii Împărăția, în câteva cuvinte
Ce-ai pregătit în ceruri, celor ce vor veni
Și-atunci cum să nu cred și să nu iau aminte
Să nu fiu și eu gata, când ne vom întâlni ?

O, Doamne, ai Tu milă, şi de aceia care,
Nu cred că Tu eşti totul, nu cred în vocea Ta
Nu cred că vor da seama, odată pentru toate
Atunci când înainte-Ţi, pe toţi ne vei chema.

Dar cred deplin convins, că eşti şi vei fi veşnic
Acelaşi Dumnezeu, bun, drept şi iertător
Şi că vei da o dreaptă judecată tuturora
Ca Domn, ca Împărat şi ca Judecător.

Amin.

Seini, 27 august 2011