Ești - fiu risipitor!

Ești-fiu risipitor!
Chiar dacă n-ai plecat de-acasă,
Și stai pasiv în adunare,
la Masa cea Aleasă,
Fiind servit de Însuși Împăratul;
Cuvântul Lui este bogat și sfânt
Este chiar: Dumnezeu Înaltul!

Ești ''plictisit'' de-atâta bogăție,
Cântări și predici, coruri în cântări,
Mărturisiri ce ți-ar schimba viața,
Dar... e prea mult;
te simți-ntre ei ''pe nicăieri''.

Călătorești ''în gând'',
în timp ce frații împreună,
Se roagă, mijlocesc,
slujesc în binecuvântări;
Tu hoinărești meleagurile lumii,
La care-ai fost părtaș și azi, și ieri.

Când aplecați sub mâna Celui sfânt,
Biserica se roagă, cântă, mijlocește,
În lacrimi ce le curg pe-obraji, crezând,
Tu pribegești în altă stare
în ''lumea-ți de poveste...''

Și astăzi ești plecat; înstrăinezi în lume,
Acolo unde ești încredințat,
Că ești deștept, și nimeni nu-i ca tine,
Ești Făt Frumos cel admirat...
Ești cel mai tare!
În juru-ți toți se-nvârtesc,
Făcându-te să crezi,
că ești atât de important...

E un miraj...
un carusel, gândirea ta bolnavă,
Dar tu insiști să navighezi în ea,
Chiar dacă Duhul Sfânt-ți șoptește:
-Trezește-te! Trezește-te
și în genunchi coboară!

- Cine-mi spune, ce aud?
Sunt pocăit din moșii mei,
Eu sunt-copilul cel avut,
Cel preferat, eu sunt... din frații mei!

-Sărac și gol, și-nfumurat,
Ești ''risipitul '' care a-nnoptat,
În gluma lumii și păcate,
Acolo unde le-ai-nvățat ''pe toate''.

-De-aceea, nu îți place pocăința,
Refuzi înfumurat de -''eu'', haina credinței;
Ești gol și dezbrăcat de Dumnezeu,
Un fiu risipitor ce, conștient,
'L respingi pe-Acela ce a murit în locul tău!

-Trezește-te, risipitorule flămând!
Că va veni Păstorul în curând!
Trezește-te cu-adevărat,
Să n-arzi în iadul blestemat!


8 septembrie- 2015
Sanda Tulics