Eşti creştin?

Sunt oameni mulţi în lumea asta,
Cari stăruiesc în greu păcat.
Ucid şi-njur, sunt răi la suflet,
Şi totuşi de i-ai întreba,
Să spună care li-e credinţa,
Ei îţi răspund uşor, senini,
Pe-un ton de superioritate,
"Fireşte că suntem creştini".

Ehei! De-ar şti sărmanii oameni,
Cât se înşală de amar,
Că nu-s creştini cum nu e gâsca,
Un struţ sau lebădă măcar.
La ei e totul vorbă goală,
Credinţă însă n-au un pic,
De rostul jertfei de pe cruce,
Ei n-au habar, nu ştiu nimic.

De vrei să ştii dacă eşti vrednic,
Să te numeşti al lui Hristos,
Atunci încearcă de răspunde,
Cu NU, la cele de mai jos:
Ţi-e greu să rabzi în sărăcie,
Doar ca dreptăţii să slujeşti,
Când ai putea servi minciuna,
Ca alții, să te-mbogățești?

Ţi-e greu să ierţi pe unul care
Te-a umilit sau ţi-a greşit,
Sau când te ştii un om de seamă
Să nu te-ngâmfi, să fii smerit.
Ţi-e greu să rabzi o nedreptate,
O pagubă sau un afront,
O palmă fără să te superi,
Fără să-ntorci măcar un ghiont.

Ţi-e greu să ocoleşti iubirea,
În cale când o întâlnești,
Doar ca s-asculţi pe Domnul care,
A spus cândva „Să nu pofteşti”.
Ţi-e greu să îţi iubeşti vrăjmaşul,
Să nu invidiezi pe cel bogat,
Să dai săracului în lipsă,
Şi-atunci când eşti înstrâmtorat?

Ţi-e greu în mijlocul durerii,
În inimă când ai un spin,
Să cânți spre cer un imn de slavă?
Ţi-e greu? Atunci nu eşti creştin.
Dar când în viaţa ta predată,
Din sfântul Nume faci un crez,
Şi nu un titlu pe hârtie,
Înscris cândva la un botez,

Când porţi mereu în amintire,
Jertfirea Lui, adâncu-I chin,
Atunci le faci uşor pe toate,
Şi-ai dreptul să te chemi creştin.

Că nu-i destul să spui din gură,
Ducând o viaţă de păgân,
Purtarea ta doar ea ne spune,
În viaţă cine ţi-e stăpân.
Dacă Isus îţi e Stăpânul,
Fii bun și blând, ca El, smerit,
Goneşte ura și trufia,
Ce pân' acum te-au stăpânit.

Căci dacă-njuri, eşti rău, porţi ură
Zadarnic porţi Numele Său,
Isus de tine se dezice,
Satana e stăpânul tău.
Zadarnic vrei cu acte scrise,
Să dovedeşti că eşti creştin;
De-ai fi creştin, ţi-ai pune viaţa,
În slujba Fiului Divin.

Ai merge tot pe-aceeaşi cale,
Ai împlini al Său Cuvânt,
N-ai duce-o viață-atât de tristă,
N-ai pângări Numele-I sfânt.
A fi creştin, nu-i o hârtie,
Un nume moştenit cândva,
Ci e titlu sfânt şi nobil,
Plătit cu însăşi viaţa Sa,

Plătit cu lacrimi multe, grele,
Cu renunţare, sânge, chin,
Cum a plătit Isus odată
Faci astfel: te numeşti creştin.