Este secolul minciunii.....

Este secolul minciunii... . .


Este secolul trădării, este secolul minciunii
Multă lume este pusă, pe câștigul necinstit
Fiecare om aproape e dedat înșelăciunii
Fiecare vrea să aibe, chiar dacă el n-a trudit.

E tentația prea mare de câștiguri necinstite
Fără muncă de se poate, bani în buzunar să vină
Chiar dacă trebuie să faci căi multe și ocolite,
Chiar de trebuie să minți, faci orice, numai să țină.

Lumea este îmbâcsită de atâta înșelăciune
Iar minciuna e regină, în afaceri necurate,
"Câștigul să fie mare", omul, e-n stare să spună
Nu mai e deloc onoare și trădare, este-n toate.

Cămătari de speță joasă conturile-și rotunjesc
Scopul, ca să își atingă totul fac și nu le pasă
Cuvântul pe care Domnul ni l-a spus, nesocotesc
Căci nu cred nimic ce-i scris, pentru bani, ei totul lasă.

Își fac vile și palate, își fac școli, diplome false,
Vor poziții mai sus puse, de mândrie se smintesc
Iar în funcțiile înalte nu vor pe nimeni să lase,
Căci putere vor în toate, și mărirea și-o doresc.

Ei orice doresc pe lume, dar de Domnul nu le pasă
Rar își mai aduc aminte că El este, că există;
Doar de două ori pe an, câte-o ofrandă mai lasă
La Crăciun, la Paște aduc, apoi uitarea persistă.

Merg pe cale înainte absorbiți de planul lor
Paștele, o să mai vină și Crăciunul va veni...
La biserica vor merge nu mânați de al lor dor
Fac act numai de prezență și cu asta vor sfârși.

Nu vor s-asculte nimic din ce spune Dumnezeu
Fac doar cum îi taie capul și cum sunt mai câștigați
Iar credința să o țină, li se pare că e greu
Și se lasă ici și colo, de vălul lumii purtați.

Dar oricât de rea e lumea, chiar de-i plină de venin,
Pe pământ, tot mai există oameni buni și credincioși
Oameni care au ca țintă chipul Domnului, senin,
Oameni, ce împlinesc Cuvântul și pășesc victorioși.

Oameni ce-L iubesc pe Domnul, oameni ce voia Lui fac
Chiar de sunt batjocoriți, de toți desconsiderați,
Oameni ce vestesc venirea, de Isus vorbesc, nu tac,
Când va fi a Lui venire, la ceruri vor fi luați!

Vor fi cu Domnul la ceruri, bogățiile s-or duce,
Pământul în foc va arde și nimic n-o să rămână;
Cel ce ne-a dat mântuirea și-a fost țintuit pe cruce,
Înspre Tatăl Său se- îndreaptă, mântuiții Își adună.

El va judeca mulțimea și toți cei care-au crezut
Vor gusta din fericire și văd frumuseți cerești
Iar acei ce-au fost în lume și doar răul l-au făcut,
Vor rămâne-n foc să ardă, cu ale lor plăceri lumești.

Amin

Câmpia Turzii, 23 august 2012