E vremea cercetarii

E vremea cercetării frate și nu știi cât va mai ținea,
Nu știi cât încă mai ai harul să fii chemat a te salva.
Nu știi cât încă va mai bate la ușă-nchisă cu zăvoare,
Acel ce poate să-ți dea pacea, prin Duhul Sfânt înviorare.

E poate ultima chemare și ultima bătaie la portiță,
Dar tu tot stai în nepăsare închis cu-a inimii ușiță.
E vremea ta, te-ntoarce, din bezna care te-nconjoara,
Ca nu cumva să plângi la urmă și sa fii aruncat afară.

Nu știi cât încă va mai curge din tronul slavei îndurare,
Cât încă vei mai fi chemat sa poți primi iertare,
Ziua de mâine nu-i asigurată, nici viitoru-ndepartat,
Dar azi mai ai încă o șansă ca să fii liber de păcat.

Nu amâna o suflet dragă căci poate-i ultima ta zi,
Și dacă pleci nemântuit la noapte cu veșnicia cum va fi?
Azi Domnul încă te îndeamnă sa faci și pasul pocăință,
Căci nu știi cât e viața ta, nu știi de va mai fi putință.

Azi șansa ta-i reală, te-așteaptă blândul nost' păstor,
Să ai de-acum o nouă viață, să fii mereu biruitor.
E poate ultima ta zi, El vrea lanțul să-l dezlege,
Ca să trăiești și tu sub har, eliberat de vechea lege.

E vremea când ești cercetat când ești chemat sa fii un fiu,
Dar tu grăbește și te-ntoarce c-apoi sa nu fie târziu,
Vei fi eliberat de patimi și de păcatul care te rorbește,
Vei fi liber în Isus, salvat din bezna nopții rece.

Nu amâna și nu lasă, să treacă vremea cercetării tale,
Ca să nu fii cuprins la urma de groază și de jale,
Mai bine e să plângi acuma pacatul care te-nfasoara,
Ca să nu fii lăsat la urmă să plângi la usa-nchisa, afară.

E poate ultima chemare, alege-l pe Isus și cerul,
Vei fi umplut cu de bucurie, căci doar la El e adevărul,
Iubirea Lui te va cuprinde, vei fi iertat și mântui,
Și-apoi vei fi cu Domnu-n slava în cerul veșnic însorit.