E secetă...

E secetă de lacrimi de Iubire,
De-abia mai înflorește câte-o floare,
Le seacă vântul rece și subțire
Și lutul crapă dureros de tare.

E secetă de lacrima în rugă,
Să-Ți spele Doamne, sfintele picioare,
De suflete în Dragoste să plângă
Îngenuncheate, -ncinse cu ștergare.

E secetă de lacrimi tămâiate,
Mireasma mulțumirilor e rară,
Nemulțumirea se-alungește-n noapte,
Ard jertfele în focuri de ocară.

E secetă de lacrima fierbinte
A Bucuriilor nepământene,
Să curgă precum mirul pe veșminte,
Ca diamantele sclipind în gene.

E secetă de lacrimi de căință,
Orbește-a lumii flacără străină,
Oglinda fermecată amenință
Mințind că suntem bine, fără vină.

Este potop de lacrimi de-ntristare,
Un foc satanic pârjolește Viața,
Mor sufletele și Speranța moare,
În pâcle grele ne strivește ceața.

Și biciuiește lacrima de ură,
Ca grindina, ca biciul cu belciuge,
Încarcerează ghețurile, fură,
Pier sufletele, nepăsarea frige.

În ploi de Har curg lacrimile Tale
Isuse drag ia stropi din vadul lor
Și lămurește lacrima din vale,
Să curgă-n susur de Dragoste și dor.