E mare bucurie-n cer

E mare bucurie-n cer
Când un suflet se pocăieşte
Şi-a lui credinţă ,prin botez,
Cu gura lui mărturiseşte.

Tu te mai bucuri azi cu cerul
Când un suflet e mântuit?
Sau nici nu-ţi pasă dacă el
Este salvat sau osândit.

Căci altfel tu-ai mărturisi
Pe Dumnezeu la orice om
Şi te-ai mândri că Îl cunoşti
Pe El şi că e al Tău Domn.

Dar,stai nepăsător acasă,
Te bucuri de confortul tău,
În timp ce mii şi mii de oameni
Urmează calea celui rău.

Există libertate-n ţară,
Ai gură ca să poţi vorbi,
Dar frica,oboseala,lenea,
Te opresc a mărturisi:

Că-n cer exist-un Dumnezeu
Care-aşa de mult te-a iubit
C-a lăsat pe Isus să moară
Pentru al tău păcat,răstignit.

E Fiul Său,e Dumnezeu,
O Persoană din Trinitate
Şi totuşi Dumnezeu L-a dat
Ca jertfă pentru-a tale păcate.

De ce să taci şi să nu spui
Că eşti aşa de valoros,
Că pentru tine-a murit pe cruce
Fiul lui Dumnezeu,Cristos.

El a murit şi pentru-acela
Ce stă acum nepăsător
Şi nici nu ştie că există
Şi pentru el Mântuitor.

Să spunem fraţilor oricui,
Căci cel ce pe Isus vesteşte
Şi El ,la rândul Lui în cer
Pentru-acest suflet mijloceşte.

Să nu lăsăm pe nici un om
Să nu cunoască Scriptura
Şi voia lui Dumnezeu Tatăl,
Că noi nu ne-am deschis gura.

C-avem cu ce să ne mândrim
Şi ştim în cine am crezut,
Lăudăm pe Dumnezeu Triunic
Şi fie-n lume cunoscut.
Amin.