E criză...

E criză...

E criză azi, dar nu de bani și bunuri,
De toate-avem deși ne plângem des,
Că ne ajung atât și-atâtea doruri,
De ce n-avem, chiar dacă lipsuri nu-s.

E criză, da, e criză de favoruri,
De așteptări ce-avem de ne-nțeles,
La cei din jur de parcă-am fi eroii,
Care am dat vieții acestei sens .

E criză, dar de bun simț și moravuri,
Ce astăzi parcă nu-s la moda, nu-s...
S-au demodat, că doar noi facem scoruri,
Ca să-apărem în miniaturi de vis.

E criză, dar de timp, fără-ndoieli,
Minute, ore-n șir parcă nici nu-s,
Agoniseala fără de temei,
Alergătură fără de vreun sens.

E criză azi de oameni iubitori,
De suflete frumoase, cu prinos,
Care s-aducă-n viață motivări,
Ca să trăim o viață în frumos.

E criză de credință și trăiri,
De vieți schimbate, care-au înțeles,
Care-i comoara simplă de-a clădi,
O viață nouă plină de progres.

E criză, da, de rugăciuni fierbinți,
De post, de stăruințe pe ales,
Ca să ne-ajute-n timp a propăși,
În lucrurile ce-s de ne-nțeles.

Aurelia Coman