E-atât de greu să mergi pe cale

E-atât de greu să mergi pe cale

E-atât de greu să mergi pe cale, când în jur tehnologia
Te orbește cu-al ei farmec și-ți fură toată bucuria.
Când străbunii de-altădată, ce dormeau pe rogojine,
Erau plini de Duhul Sfânt și n-aveau grija cea de mâine;

Căci împărțeau cu cei săraci și din pâine, și din miei,
Și-L lăudau pe Dumnezeu că Duhul Sfânt era cu ei.
Iar de venea nenorocirea să le încerce a lor credință,
Uniți cu toți în rugăciune primeau prin Duhul biruință!

Însă acum e așa de greu să găsești în adunare
Unitate în Duhul Sfânt și-un duh smerit de ascultare,
Căci fiecare urmărește cum pe alții să-i bârfească
Ca să prindă-un loc în față și-apoi cinste să primească.

Fraților, ce păstoriți, turma Domnului Isus,
N-ați citit voi în Scripturi că răsplata voastră-i sus? !
Și-atunci de ce nu îngrijiți de oițele stinghere,
Neglijând și mielușeii lăsați singuri prin unghere?

Oare nu ați fost chemați la aceasta să slujiți
Ca prin jertfele de sine pe Isus să-L preamăriți? !
Și atunci de ce permiteți duhului de desfrânare
Să aducă printre noi podiumul de defilare?

Este scris: că "casa Mea va fi o casă de închinare!"
Și prezența Mea nu este unde e destrăbălare.
Căci Duhul Meu se odihnește peste sufletul smerit
Și se poartă cu sfială în orice loc este primit.

Vai de voi! dacă cunoașteți despre această stârpitură
Și lăsați duhul Dalilei să vă închid-a voastră gură!
Căci v-am pus să îngrijiți peste turmele de oi
Ca răsplata Mea s-o dau atunci când Mă întorc la voi.

Și să dau la fiecare după rodul adunat
În hambarul veșniciei, după cum ați semănat.
Dacă roadele credinței vor fi bune și curate
Negreșit în bucurie veți avea cu Mine parte!

Dar celor care în viața lor au trăit cu viclenie
Partea lor de moștenire este iadul pe vecie,
Căci nimic din ce-i spurcat și necurat nu va intra
În splendorile divine, sus în cer, la masa Mea!

(22 octombrie 2024)