Drumurile Omenirii

Două drumuri sunt reale și-au pornit din paradis,
din Genesa începutul până în Apocalips.

Două drumuri sunt pe lume: unul bun, altul rău.
Unul duce la pierzare, celălalt la Dumnezeu.
Pe acestea două drumuri s-au încolonat oștiri,
terra întreagă e în alertă.

Forța întregii omeniri zi de zi e confruntare
între cei încolonați, căci sămânța cea dușmană
e aruncată între frați ce s-a conceput odată
în Genesa începutul.

În curând, Apocalipsul va pecetlui sfârșitul.
Totul a început cu Alfa, liniștit ca râul Bega,
dar sfârșește ca Taifunul, căci se apropie Omega.

E un plan, o strategie hotărâtă de Cel Sfânt,
și se va desfășura nu în cer, ci pe pământ.
Decomandată e pregătirea, dar puțin se pregătesc,
doar străjeri de pe ziduri, cu dușmani se ciocnesc.

Cei mai mulți, în atipire, nu pun nicio rezistență,
sunt anemici, sunt cu febra, zac pe paturi la urgență.
Toți străjeri celui Veșnic zi de zi se tot sfințesc,
căci viteji sunt aceia ce-n neprihănire cresc.

Armă cea mai de valoare e să fii neprihănit,
căci Isus, cu aceasta armă, pe Satan îl biruiește.
Arma marilor ființe ce aparțin lui Dumnezeu
nu-i racheta, nu-i atomul — e cuvântul, dragul meu.

Dumnezeu doar dă porunca, și furtuna se pornește,
uraganul ia ființă, iar vulcanul izbucnește.
Pot porni urgii cumplite, căci le-a poruncit Cuvântul,
și deodată vezi un haos, se clatină pământul.

Tot la fel, Cuvântul Veșnic poate aduce și salvare,
poate aduce omenirii multă binecuvântare.
Poate porunci ca boala, într-o clipă, să dispară,
și deodată vezi bolnavul vesel cum se scoală.

Fuge duhul neputinței, fug durerile cumplite,
căci acesta e puterea marelui nostru Părinte.
Ăsta este Dumnezeul, și la El am fost chemați,
însă ni se cere un lucru: noi să ne avem ca frați.

Voi să ne iubiți în Domnul, noi să vă iubim pe voi,
căci așa ne-a iubit Domnul și-a dat viața pentru noi.
Împletind iubirea sfântă și frăția pe pământ,
doar atunci vom fi poporul dirijat de Duhul Sfânt.

Căci pe plaiul Celui Veșnic, unde e Dumnezeirea,
acolo e armonie, acolo-i neprihănirea.
Acolo nu poți ajunge dacă nu ești pregătit,
dacă nu trăiești sfințirea, dacă nu ești pocăit.

Până nu ia chip în tine nașterea din Dumnezeu,
până atunci tu nu ești frate, ești un fel de fariseu.
Mergi și tu pe două drumuri, lăsând totul în voia sorții,
și deodată te trezești că ai ajuns în fața morții.

Azi Cuvântul Celui Veșnic ne vorbește tuturor:
frați creștini, primiți mesajul marelui Mântuitor.
Hotărâți-vă acum cui vreți să-i slujiți,
căci mergând pe două drumuri n-o să ajungem mântuiți:
ori cu vii, ori cu morți.

Până când suntem păcătoși, avem șansa să ne întoarcem la Cristos.
Până când suntem striviți de boală, până când suntem subnutriți,
când avem un Tată mare și putem fi ocrotiți,
lasă falsul care o viață te-a târât în păcat.

Pocăința nu-i o joacă — fii creștin cu adevărat.
Noi ne alegem viitorul, porțile ni s-au deschis:
ori cu Lucifer în ghenă, ori cu Domnul în paradis.
Și dacă L-ai ales pe Domnul să-I slujești,
lasă-te din clipa asta numai în brațul Lui Isus.

Căci în brațul Lui nu-i boală, nu-i durere, nu-i suspin.
E un cer de bucurie și un cer de pace plin.
Lasă-te de concurență, în care ți-ai luat avânt,
căci viața-i trecătoare, totul e goana după vânt.

Vino la Isus cu totul, intră-n cercul fericirii,
și ai să capeți îndurarea și izvorul mântuirii.
Astăzi bolile în trup ating cote alarmante,
tocmai ca păcatul a pătruns adânc în toate.

Infectat se află trupul, sufletul și caracterul
dar soluția există și acuma iată-i și misterul:
Ieși din clocotul de infecții, lasă traiul păcătos,
fii un sfânt și vei vedea că devii om sănătos.

Două drumuri sunt pe lume, însă numai unul e bun:
asta-i drumul mântuirii și pe el vă zic: DRUM BUN.