Drumul tău

Drumul tău

De drumul tău tu niciodată
Nu poți răspunde pe pământ,
Așa cum ești, la judecată
Ai să rămâi fără cuvânt.

Lucrarea ta a fost într-una
Fără iubire, fără har,
Ai folosit mereu minciuna
Făcând la alții trai amar.

Tu n-ai avut un strop de milă
Față de cel neputincios
Cu scârbă ai privit și silă
La orice suflet credincios.

Unit cu cei fără de lege
Ai prigonit, hulit, călcat,
Tu ai avut ura ca lege
Al ucigașului păcat.

Ai semănat mereu gâlceavă
Și intrigi, certuri între frați,
Setos după a lumii slavă
Și dup-arginții blestemați.

Tu ai uitat că toate odată
Au un sfârșit jos pe pământ,
Că sus la marea judecată
Vei fi pe veci de veci înfrânt.

Răzbunător, plin de mândrie
Ca și-n trecut ești și acum,
Faci numai ce îți place ție
Fără Isus pe al tău drum.

O, biată umbră trecătoare
Tu uiți că viața ta e vis,
Nu vezi că mergi înspre pierzare
Nu spre eternul paradis?

Nu poate nimeni să oprească
Lucrarea ta de încrezut,
Înțelepciunea ta firească
Azi te-a făcut un biet căzut.

Ca mâine vei primi răsplata
Pentru lucrarea ta de jos,
Nu vei scăpa de judecată
C-ai fost vrăjmaș a lui Hristos.

Atunci va fi-n zadar căința
Și pocăința în zadar,
Nu vei scăpa de suferință
Și plânsul chinului amar.

Cu cel ce l-ai slujit în viață
Vei merge-n focul arzător,
Căci ai urmat a lui povață
Ca un netrebnic trădător.

Din drumul tău tu niciodată
Nu te abați jos pe pământ,
Voit te duci la judecată
Sărmane suflete înfrânt.

Privește doar o clipă-n zare
Spre norii luminoși de sus,
La nesfârșita sărbătoare
Ce vine-odată cu Isus.

O, vei vedea și tu atuncia
Dar n-ai să ai parte de ea,
C-ai prigonit în viață crucea
Și n-ai îngenunchiat la ea.