Drumul spre cer!

Îți mai amintești în viața ta,
Pe ce drum ai pornit cândva?
Pe ce drum era inima ta,
Și ce mult ea se bucura.

Îți mai amintești în dreptul tău,
Drumul spre Dumnezeu!
Drumul care te ducea,
Spre Împărăția Sa.

Ce bine era odată,
Când mergeai cu Domnul în dată,
Când inima ta asculta,
Pe Domnul Isus atuncea.

Era drumul spre casa de sus,
Care te ducea la Domnul Isus!
Era calea strâmtă și îngustă,
Care te ducea la cunună.

Mult ție îți plăcea,
Să pășești pe drumul acesta,
Ce încântată era inima ta,
De drumul pe care pășea.

Dar astăzi parcă te-ai acomodat,
Și parcă nu mai are farmec drumul minunat!
Atât de mult te-ai acomodat prietenul meu,
Încât nu vezi pasul tău.

Pasul tău care încet te duce,
Departe de a Domnului cruce,
Căci inima ta fiind acomodată,
Nu a văzut căci de Domnul se departă.

Și uite așa în dreptul tău,
Încet te trezești fără Dumnezeu!
Te trezești pe o altă cale,
Care te duce la moarte.

Vezi ce a făcut acomodarea ta,
Când tu nu veghezi acuma?
Atât de mult cu Domnul te-ai acomodat,
Încât aproape de El te-ai îndepărtat.

Dacă sincer te vei cerceta,
Doar privește unde este calea ta!
Pe ce cale se află inima ta,
După atâția ani cu Domnul acuma.

Pe ce cale este sufletul tău,
Mai este cu Dumnezeu?
Sau acomodarea ta,
Chear te-a îndepărtat de cer acuma.

Este timpul prietene dragă,
Să vezi cu adevărat lucrurile în viață!
Ești chemat de Dumnezeu,
Să vezi calea ta cu pasul tău.

Dacă tu cumva vei realiza,
Căci nu este bună calea ta,
Încă tu mai poți cu adevărat,
Să te întorci la Cel care te-a creat.

Încă mai poate inima ta,
Să se întoarcă la Domnul acuma!
Dacă vei realiza cu adevărat,
Căci de Domnul te-ai îndepărtat.

Și cum poți tu oare realiza,
Decât printr-o cercetare sinceră acuma,
Să vezi dacă după ani de zile,
Pasul tău merge spre cele sfinte.

Să vezi dacă chear pasul tău,
Te duce spre Dumnezeu!
Căci mulți care cu Domnul sau acomodat,
Nu mai sunt ca altă dat'.

Ei spun căci sunt cu Dumnezeu,
Ei spun căci merg spre Raiul Său,
Ei spun căci Domnul îi călăuzește,
Dar după trăirea lor nu se vede.

Degeaba afirmă așa ceva,
Căci trăirea lor spune altceva!
Acomodarea pe toți i-a făcut,
Să se îndepărteze de Cel Sfânt.

Încet ei au alunecat,
Și de Domnul sau îndepărtat,
Căci acomodarea cu calea îngustă,
Dacă nu ești statornic te duci pe râpă.

Ei bine tu cum ești după ani de zile,
Căci te-ai acomodat cu cele sfinte!
Mai ești ca la început,
Pe calea Domnului Isus?

Mai este inima ta,
Plină de înflăcărare acuma,
Sau și pe tine acomodarea cu Dumnezeu,
Te duce pe râpă mereu.

Trist unde s-a ajuns,
Dar acesta este adevărul acum!
Un adevăr care nu se poate ascunde,
De unii care se dau creștini în această lume.

Bine ar fi tu să nu fi așa,
Să nu fi un acomodat cu Domnul acuma,
Ci chear dacă ai ani de zile,
Inima ta cu El să umble.

Să fi plin de Duhul Sfânt,
Pe calea Domnului Isus,
După atâția ani de zile,
Mai plin de Duh pentru Împărăție.

O, ce oameni rari aceștia sunt în dată,
Prea puțini se ivesc degrabă!
Prea puțini sunt ca la început,
Pe cale cu Domnul Isus.

Și tu te poți verifica,
Și bine este dacă o faci acuma!
Să vezi dacă după atâția de zile,
Mai ești cu Domnul din veșnicie.

Sau acomodarea cu Domnul Isus,
Te duce pe râpă acum,
Vezi cum este starea ta,
Acuma înainte de venirea Sa.

Amin