Dragostea și Adevărul

Un evanghelist mergea zi de zi pe strada sa,
Prin oraș, să-ntrebe omul, de e roditor ca pomul,
Întreba pe fiecare ce-l găsea în preumblare,
Cu vorbire înțeleaptă, dacă e pe calea dreaptă.

"Poți să-mi spui de ești om bun?" Omul zise: "Ce să spun?
De privesc în jur, sunt bine, o susțin, nu mi-e rușine!
Mă consider bun, creștin! Eu cunosc planul divin!"
"Bun, dar...ai mințit vreodată?"..."Hmm, desigur, câteodată!"

"Ai furat? Ai preacurvit?"..."Am furat și am poftit,
Așa face fiecare om ce trăiește sub soare!"
"Vezi prietene, tu spui, că porunca Domnului
O cunoști destul de bine, dar trăiești fără rușine!

Biblia-ți spune răspicat, despre lume și păcat!
În Împărăția Lui, în locașul Domnului,
Preacurvarii, mincinoșii, hoții și toți păcătoșii,
N-or să intre niciodată! Viața ta este curată?"

Poate spui și tu la fel, poate te compari cu el!
Doar Isus trăit-a sfânt, cât umblat-a pe pământ!
În El nu a fost păcat, dar la moarte noi L-am dat,
"Răstignit!", strigat-am toți, ca niște mișei și hoți!

Din a lumii perspectivă, veșnicia e fictivă,
Însă adevărul scris, ne spune de paradis,
De infern și suferință, de-ndoieli și de credință,
Binecuvântări, blestem, Golgota și Betleem.

Dacă te analizezi și Cuvântul Sfânt Îl crezi,
Înțelegi că omu-i rău și bun e doar Dumnezeu!
Doamne Te rog să ne-ajuți să vedem, să nu fim muți,
Evanghelia S-o vestim și pe frați să îi iubim!

Dă-ne har ca să putem cu-ai Tăi ochi să ne vedem,
Dragostea ca să primeze, Duhul Sfânt să ne vegheze!
Suntem ținta lui satan, el ne minte, dar în van,
Căci avem pe Duhul Sfânt, ce ne-ndrumă pe pământ,

Orice rău ne-ar afecta, Domnul poate vindeca,
Circumstanțele le știe și ne-aduce armonie.
Să-mbrăcăm a Lui armură, să luptăm, dar nu cu ură,
Să ne-ncingem cu-adevărul, El e Răscumpărătorul!

Purtând coiful mântuirii, conduși de gândul sfințirii,
Să cerem înțelepciune, cum Sfânta Scriptură spune,
Căci unde e Domn Cristos, unde-i omu-evlavios,
Viața-i binecuvântată, de cerescul nostru Tată!

Platoşa neprihănirii să-mbrace pornirea firii,
Sentimentele să fie toate-un dor de veșnicie,
Fără prefăcătorie să iubim și-n bucurie,
Să privim la frați mereu, cum privește Dumnezeu!

29/03/17, Barcelona -Lucica Boltasu