Doamne, Ziua ce desparte

Doamne, Ziua ce desparte Moartea și Viața-n două,
Ziua Învierii Tale, iarăși ne-ai adus-o nouă...

Vineri

... Înaintea lui Caiafa, iarăși stai la judecată,
parcă văd cum cată vină, mărturii nedrepte cată,
cată litera de Lege, care să-l îndreptățească
să Te judece la moarte,
- și durerile să-Ți crească.
El ar vrea să-Ți poată face Crucea cât mai grea și mare,
el, să-Ți bage-n frunte spinii suferințelor amare,
el, să-Ți scuipe Fața blândă, cât mai usturat să doară,
el să facă lumea-ntreagă răstignirea Ta s-o ceară,
el să-Ți poată bate-n palme și-n picioare mii de cuie,
și cu mâna lui să poată, el pe Cruce să Te suie...
E-nsetat să-Ți vadă Doamne, Sângele curgând la vale,
căci apoi, cu glas de miere și cu suflet plin de jale,
ști-va el cum să se scoată,
ști-va cum să-nvinuiască:
"- A voit să strice Legea, trebuia să pătimească!"

... Și Te văd urcând Calvarul, cum Te ard pe frunte spinii,
cum, pe umăr, să Te-apese - mii de cruci Îți pun creștinii...
După Tine gloata urlă și Te scuipă, Te suduie,
și nici Mama nu-i acolo, și nici ucenicul nu e,
și nici Simon Cirineanul,
și nici mila care-ar plânge,
numai ochi aprinși de ură
și călăi setoși de sânge...

Sâmbătă

Sus pe Dealul Căpățânii, numai Crucea Ta mai este,
astăzi pe tâlhari Isuse, lumea nu-i mai răstignește,
nu mai plânge lângă Cruce ucenicul drag, nici Mama,
nici femeia care-n chinuri Ți-a șters Fața cu marama...
Nu se mai omoară Iuda, nici măcar nu-i scapă plânsul,
ucenicii răi, Isuse, s-au unit demult cu dânsul.

Duminică

... Astăzi, iată-Ți stau sub Cruce copilașii Milei Tale,
cei născuți din Suferință și trecuți prin chin și jale,
botezați cu Foc de Duhul, curățiți printre prigoane,
și spălați cu Sânge Veșnic curs din ale Tale Rane,
ne urăște lumea, Doamne și ne-alungă fără milă,
nimeni nu mai ia în seamă ruga noastră cea umilă...
Pentru noi e numai ură pretutindeni și ocară,
- și din Casa Ta Părinte, iată, azi, ne dau afară.

... Am venit aici sub Cruce, Bunule păstor, la Tine,
turma Ta disprețuită, oi sărmane și puține,
c-am văzut și noi Isuse, câte oamenii-Ți făcură,
și vedem și azi, pe Cruce cum Te răstignesc cu ură.
Vedem fața lui Caiafa, mulțumită și distrată,
Iuda, numărându-și banii mai voios ca niciodată, -
- dar și știm că biruința și-nvierea Ta-i aproape,
că nu-i lege să Te-oprească,
nici mormânt să Te îngroape...
Și de-aceea noi umilii, ridicăm spre Tine glasul,
nu de calea suferinței să ni se ferească pasul,
nici să ne scutești de-acuma de prigoane și de jale,
- ci să vină mai degrabă Ziua Învierii Tale!

Vino Drag Isus, Învie, adă Ziua Ta cea mare,
Ziua Biruinței Tale o dorim cu nerăbdare
și oricât o să-ntârzie, noi crezând c-o vei aduce,
vom rămâne mai statornici și mai hotărâți
- sub Cruce!