Doamne, nu cumva sunt eu?

Vânt de seară, vânt fragil,
Mătură încet lumina
Aducând cu el subtil,
Aer dulce de april
Și mult așteptată Cina. . .

Toți apostolii la masă
Îl privesc pe Dumnezeu.
Fața lor e curioasă
Iar a Lui e serioasă,
Semn că Îl apasă greu. . .

Liniște în jur. Nu-i fire
Să mai poată avea glas.
Doar un susur de iubire
Se aude-n curs subțire:
'Domnul, toarnă apă-n vas. . . '

Mișcă valuri lin în vasul
Ce Isus îl poartă-n mâini.
Plin, încetinește pasul,
Îl așază, își drege glasul
Și privește lung spre pâini. . .

Prin fereastra din cămară,
Se-oglindesc încet în vas
Mii de stele de afară
Nu mai contenesc s-apară
Și să joace lin un dans. . .

Amuțiți, toți ucenicii
Se privesc în fugă, rar
Și în ochi au artificii
Căutând subtil indicii
Despre tainicul ștergar. . .

Domnul Se apleacă-n slujbă.
Petru pare-nspăimântat
Toată fața îi e albă
Tremură încet din barbă:
"Domnul, talpa mi-a spălat! . . . "

Acum toți sunt doar un cuget
Se întreabă din priviri
Parcă i-a trăsnit un tunet
Nicio vorbă, niciun sunet
Ci doar mii nelămuriri

Terminând toată lucrarea,
Domnul se așază frânt.
Își mărturisește starea
Dând pe față tulburarea
Pâinea-n degete rupând. . .

"Unul dintre voi, Mă vinde! "
Toate scaunele gem
Petru gâtul și-l întinde
Fața toată-i se aprinde
Întrebând din ochi cu-n semn.

Stă Ioan cu fruntea-n mână
Întrebându-se mereu. . .
Nu doar el, toți ca o stână
Gândurile își îngână:
"Oare, nu cumva sunt eu? "

Într-o liniște precară,
Domnul le privește-n rând
Ascultând vântul de-afară
Toată fața le-o măsoară
Și apoi le spune blând:

"Nu ești tu Andrei. Nici Petru. .
Nu ești tu Bartolomeu. . . "
Dincolo de el, un metru
Toma stă pitit în centru:
"Cine-i Doamne? Cine-i, eu? "

"Filip, nu ești tu. Ioan?
Nu Ioan. Nici tu nu ești. . . "
Amuțit, fără elan
Se apucă de liman
"Nu sunt eu? Dar mă privești. . . "

Nimeni nu se mișcă.
Iuda, pare-a fi de toți privit
Le măsoară și el chipul
Suflă de pe braț nisipul
Și nu pare stânjenit. . .

Domnul ia o bucățică,
Și i-o dă, cu ochi timizi
El, privirea și-o ridică
Parcă așteptând să zică:
"Iudo, Iudo, tu Mă vinzi! . . . ". . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Așa eu mă simt Isuse
Când Îți spun ce am în gând.
Însă toate cele spuse
Nu Îți sunt de tot supuse
Doamne, oare nu Te vând? . . .