Doamne, diavolul ne-nșeală

Doamne, diavolul ne-nșeală,
În loc să fim plini de oboseală,
Lucrând pentru Tine cu osteneală,
Legalismul între noi se strecoară.

Azi în loc să ne dăm toată silința,
Să răspândim lumii pocăința.
Frații au conflicte mari între ei,
Se ceartă ca niște derbedei.

Vorba lor nu are deloc sare,
Nu aduce zidire, aduce dezbinare.
Se ceartă pentru duminică și sabat,
Legalismul încă nu a plecat.

Se ceartă chiar și pentru mâncare,
Își răspândesc a lor încredințare,
Vor s-o facă lege în a Ta adunare,
Teologi sunt toți, care mai de care.

Pentru pantaloni și pentru fustă,
Unii fac cărarea mai îngustă.
Și pe toți cei ce nu văd ca și ei,
Îi condamnă și-i atacă cum vor ei.

Unii atacă mâneca cea scurtă,
Alții nu suportă să vadă o cravată.
Și pe frați îi atacă și-i lovesc,
Chiar la moarte ei îi osândesc.

Chiar de barbă unii comentează,
Porunci noi multe le inventează.
Potrivesc calea îngustă cum vor,
Se ceartă pentru ele până mor.

Scuzați-mă că trebuie să spun,
Dar nu găsesc nimic bun,
Să ataci pentru barbă, pe un frate,
Crezând că le știi pe toate.

Barbă a avut chiar și Domnul Isus,
Biblia spune că barba i-au smuls.
Dar unii nu-s conduși de Biblie de loc,
Cum vor ei umblă la calea de mijloc.

Un privilegiu de ceartă mai este,
Câți copii creștinul primește.
Și aici taberele sunt împărțite,
Păreri multe, și tabere neunite.

Când ar trebuii ca o binecuvântare,
Și ca o bucurie nespus de mare,
Să fie orice copil pentru fiecare,
Și să-i îngrijim cu grijă mare.

Dar grijă mare să avem toți,
Copiii noștri să nu ajungă hoți.
Nici tâlhari sau oameni răi,
Fii om bun, fă-i să calce pe pașii tăi.

Să-i creștem ca pentru Dumnezeu,
Să-i îndrumăm spre El, tot mereu.
Să-i tratăm ca o binecuvântare,
Noi însuși să îngrijim de fiecare.

Nu-i faceți povară pentru adunare,
Aveți o responsabilitate mare.
Nu alții trebuie să ții crească,
Nu căuta pe alții să trudească.

Fii responsabil de tot ce primești,
Domnului mereu să-i mulțumești.
El știe nevoia ta, cere și îți va da,
Nu da altuia povara ta, Isus ți-o va lua.

Deci oricâți prunci vrei să primești,
Cu grijă mare mereu să-i crești.
Vei răspunde de tot ce-ai primit,
Și de cum în viață i-ai povățuit.

Chiar și la Cina de taină au ajuns,
Încredințări multe au pătruns.
Unii vor pahar, alții păhărele,
Frații pentru asta dau lupte grele.

Se ceartă pentru azimă sau pâine
Dar, în părtășie nu vor a rămâne.
Dacă rodul viței este must sau vin,
Frații se ceartă azi din plin.

Alții opresc surorile la "perioadă",
La Cină cu Isus nu le lasă să stea.
Se întorc la lege și uită de har,
Parcă fac moartea Domnului în zadar.

Acum, mai nou se vorbește de vaccin,
Nu se mai propăvăduiește cuvântul divin.
Multe subiecte înlocuiesc pe Isus,
Când doar de El ar trebui lumii spus.

Multe tradiții, Biblia au înlocuit,
Omul este de diavol mult amăgit.
Frații în loc să vestească pe Isus,
Încredințările le-au pus mai presus.

Se ceartă și se separă mereu,
Când unitate ne cere Dumnezeu.
Ne spune în cele de acord comun,
Să mergem împreună la drum.

Iar în celelalte să nu ne certăm,
Și doar Duhul Sfânt să-l lăsăm,
Să ne lumineze mereu în toate,
El este Singurul care poate.

Dar nu se caută voia Lui Dumnezeu,
Acum frații se ceartă din greu.
Toți pretind că știu adevărul,
Dar, Adevărul e Unul, Isus e Domnul! .

Și El a lăsat tot ce trebuie urmat,
Deci nimic nu poate să fie adăugat.
La fel nimic nu poate fi scos,
Să-L urmăm doar pe Isus Hristos!