Din nou cuvântul tău pe frate l-a jignit

Din nou cuvântul tău pe-un frate l-a jignit
Atunci când sincer discuta cu tine
Tu iarăşi inima plăpândă i-ai rănit
Cu tăişul… limbii tale ascuţit…
Şi ai plecat... lăsându-l să suspine.

În numele dreptăţii... piatra-n mână porţi
Tu zici că vrei... să aperi adevărul
Nu-l mai lovi... ci ridică-l... dacă poţi
Încearcă să-i alini durerea negrei nopţi
Aşa... cum a făcut Mântuitorul.

Opreşte-te... şi cercetează-ţi viaţa ta
Să nu fii prea încredinţat în tine
Ia seama şi veghează... nu mai judeca
Păstrează-te curat căci poţi şi tu cădea
Dacă nu vei stărui în rugăciune.

Din întâmplare... fratele s-a poticnit...
De ce, alergi şi trâmbiţezi prin lume?
De ce să-l încurajezi nu te-ai grăbit,
Rănile să-i ungi... unde a fost lovit...
Cu uleiul dragostei şi vorbe bune?

Când a bătut la uşa ta acel… flămând
Tu n-ai deschis... nici măcar nu i-ai răspuns
L-ai lăsat să plece trist... şi lăcrimând...
Ai tăcut atunci... n-ai spus nici un cuvânt
Ca să-l susţii... aşa cum a făcut Isus...

Ai refuzat, n-ai vrut să-i dai un ajutor
Un ceas doar să veghezi în rugăciune
Fratelui... desigur nu i-a fost atunci uşor...
Dar prin credinţă... a ajuns biruitor...
Şi astăzi... el se roagă pentru tine...

Opreşte-te... şi fii atent la mersul tău!
Examinează-ţi bine astăzi viaţa ta,
Căci va veni o zi când Dumnezeu
Te va cântări în cântarul drept al Său
Şi ce-I vei spune atunci când te va întreba?

Tu roagă-te... dacă ai auzit ceva...
Căci cuvântul... are aripi... şi zboară
Iar dacă nu veghezi acum asupra ta
Să ştii... tu numaidecât îl vei dubla
Fii dar atent!... Căci limba te doboară.

Să ne-nfrânăm dar limba noastră de la rău
În dragoste să stăruim şi-n fapte bune
Să mângâiem pe cel ce e în ceasul greu
Şi el... Îi va mulţumi lui Dumnezeu
Samariteni miloşi... să fim în lume...

*******