Deziluzii... și rugăciune

Doamne, lecții am primit
Prin doamna ce am întâlnit,
Ai vrut să o întâlnesc
Lecția să o primesc,
Să nu fiu defel ursuză
Căci nu am, Doamne o scuză,
Să nu fiu cicălitoare
Să fiu Doamne, ascultătoare
Să nu fiu o plângăcioasă
Fiindcă viața e frumoasă,
Nu am dreptul să cârtesc
Decât să îți mulțumesc.
Doamna vrea casa curată
Căci doar este cizelată
Nu vrea nimeni sa-ntineze
Sau parchetul să-i păteze.
Tu vrei Doamne, să fim sfinți,
S-avem grijă de părinți
Căci ei pe noi ne-au crescut
Și curat noi n-am făcut.
Chiar dacă scapă o cană
Pe parchet, nu este o rană,
Mâna aceea tremurândă
Este acum tare plăpândă,
Se teme să calce-n casă
Fiindcă este prea frumoasă
Și parcă este fricoasă
Să nu strice a sa casă.
Dificilă e in toate
Fiindcă sfântă se socoate
Și fiindcă e la dietă
Și ține la siluetă
Să gătească nici nu vrea
Pentru mămicuța sa.
E puțin mai dificilă
Fiindcă a rămas copilă
Ea nu s-a maturizat,
Singură s-a răsfățat,
Vrea să-i fie împlinită
Viața ei cea liniștită.
*********
Te rog, Doamne să m-ajuți
Să pot să-i ajut pe mulți
Să-mi dai Doamne, înțelepciune
Să vorbesc cum vrei anume
Să nu critic, să-ntăresc,
Să ridic fără să jignesc,
Să spun ceea ce gândesc
Dar cu vorbe de la Tine
Căci de vorbesc de la mine
Sigur vorba nu ridică
Ci mai mult chiar, poate strică.
Emilia Dinescu