Deseori, sub vorbe-alese

Deseori, sub vorbe-alese
Se ascunde-un gând hain,
Cum sub florile frumoase
Ce te-mbie și miroase,
Șarpele cu-amar venin
Rău te-nțeapă, te previn.

Unde-auzi că-i mare zarva,
Mai cu grijă fii oricând!
Vezi întâi cum iese proba,
Să afli ce-ascunde vorba
Care-i dulce... după gând,
Ajutor de sus chemând.

Pe cel rău îl măgulește
Orice vorbă de minciună.
De aceea, des mințește
Nicidecum nu se căiește.
Răutatea cu minciună
Umblă pururea-mpreună.

Cât de mare-ar fi minciuna
E prea scurtă în picioare.
Pân’ la urmă-i prinzi și urma
Că se-agită grăbită-ntruna.
Se tot codește la-ntrebare,
Iar răspunsurile-s neclare.

Nu întrebuințați minciuna,
Lăsați-o celor mincinoși!
Să nu mai folosiți niciuna,
Cu ea poți să pierzi cununa.
Adevăru-i pentru credincioși.
Ce-l țin cu tărie nu-s fricoși!

Cei ce-n adevăr se-adună
Au un neclintit temei.
Cei ce umblă în minciună
Nu mai sunt pe calea bună,
Vor pieri-n noroiul ei
Între hoți și-ntre mișei.

Calea vieții luminată
Fă-ne-o, Doamne, ne-ncetat!
Să-ți urmăm cu ființa toată,
Să n-avem vină și nici pată,
Să fim sfinți cum ne-ai creat:
Blânzi, smeriți... neapărat!
Amin.
(Sâmbătă, 11 aprilie 2020)