Departe... la răsărit de România

...Departe... la răsărit de România
De munţi şi râuri, şesuri cu livezi şi vii
În Iudea S-a născut Isus, Mesia
Un copil Preasfânt, promis din veşnicii
El era smerit şi plin de bunătate
Plin de iubire, pace, dragoste şi har
Dar oamenii L-au condamnat la moarte
Pe crucea amară a suferinţei, la Calvar.

La Golgota Isus ne-a dăruit viaţă
Prin jertfa sfântă şi sânge preacurat
Prin ani şi veacuri Steaua de speranţă
Ne luminează calea şi astăzi neîncetat
Au încercat tiranii ca să-i stingă focul
Dar în cântar au fost găsiţi uşori şi goi
Căci scânteia dragostei a aprins şi locul
Unde trăiesc români, ai cerului eroi.

Isus a cunoscut durerea şi tortura
Atunci când suferea pe cruce răstignit
N-a putut privi la El nici chiar natura
Când Creatorul lumii fusese chinuit
Poate că stropii de rouă sunt lacrimi din cer
Iar iubirea-I parfumul de crini ce înfloresc
Căci eterna mireasmă plină de mângâieri
Se simte şi-n cântecul de dor românesc.

...Este pe pământ... o ţară - România,
Cu oameni simpli, sinceri şi la suflet buni
Unde Domnul mai revarsă încă bucuria
Şi-n adunări lucrează cu semne şi minuni.
El cu răbdare stă la uşa inimii şi bate...
Cu dragoste şi milă aşteaptă să te pocăieşti
Căci izvorul sfânt al tainicei iubiri curate
Mai curge încă pe plaiul ţării româneşti.


*******