De n-am iubi !

De n-am iubi, nu ar mai fi senin pe cer... de n-am iubi, n-ar mai exista culoare... nu ar mai fi in univers nici un mister... și pofta de a trai sub razele de soare

De n-am iubi nu am cunoaste ce e in inima fiorul... nici starea durerilor sfâșietoare... de n-am iubi, ne-ar fi ocolit in viata dorul... și n-am înțelege ce înseamnă sa dăruiești o floare

De n-am iubi n-am putea ierta pe nimeni... ca fără dragoste nu poți greseala a-nțelege... . nici viața cu grija nu ne-am primeni... ca fără iubire nu ar exista pentru dărnicie lege

De nu am iubi am fi posaci și ursuzi... o alta forma a cea ce înseamnă, viață... de n-am iubi am fi fără de scop, confuzi... și grie ne-ar fi ziua in fiecare dimineață

De n-am iubi. n-am fi din Dumnezeu plămadă... iar frumusetea Universului ar fi doar o materie in deriva... de n-am iubi nu I-am înțelege durerea din a ocolului livadă... . și inima Lui frântā ce s-a jertfit, prin dragoste nativă

De n-am iubi, divinitatea nu ne-ar fi dăruit poezia... și portativul nu ar purtat comorile din cer născute... am fi molâi și isipizi, că n-am cunoaste frenezia... acelor triluri de frumuseți profunde sau acute

De n-am iubi, ne-am risipi in patru vânturi morții... și nu i-am așeza cu lacrima sub glie... de n-am iubi destinul l-am lasa asa cum îl vor alege sortii... și n-am primi in suflet a Domnului solie

De n-am iubi, ne-am înstrăina complet de noi... și mintea noastra s-ar rătăci in multe nebuloase... am fi fără de dragoste in suflet sărăcăciosi și goi... și bogăția ne-ar fi belsug de temeri și angoase

De n-am iubi, ce rost ar mai avea a lumii existența... și unde ne-ar cara fără de destinație, timpul? ! ... ce ne-ar unii și ce ar fi a fiintei chintesența... de nu ne-ar fi asezonat cu dragoste răstimpul!

De n-am iubi, am rosti intr-una vorbe fără de folos... am fi doar vuiet prăpăstios ca o cascada... de n-am iubi, am fi un giuvaier din focuri scos... ce e închis in zgură iarasi, ca nimeni sa nu-l vada

Și câte Doamne nu am fi... de nu ai fi fost un Dumnezeu-iubire... și câte alte oare, de nu ne-ai fi dăruit a sfintei frumuseți... . in mii și mii de alte moduri, geneze de trai și omenire... dar Tu ai ales s-o știm, ca și copii de Tine infieți!