De credința n-are fapte

De ce nu plângi cu cel ce plânge, tu cel ce te numeşti creştin?
De ce nepăsător treci zilnic, pe lângă fratele în chin?
Sau poate nu cunoşti Scriptura şi slovele ce scrie-n Ea?
Ferice de acela care, ştie să lege-o rană grea!

De ce nu te opreşti o clipă, la poarta fratelui sărman?
Te-ai întrebat de are pâine pe masa lui, de are-un ban?
Plâng copilaşii, lui de foame, hăinuțe n-au şi este frig,
Nu poți simți tu cu săracul? Ascultă Doamne când Te strig!

De ce n-asculți suspinul mamei, ce pruncu-n suferință are?
Cu paşi grăbiți mergi înainte, fără s-aduci o alinare,
Căci te gândeşti...(mare-i păcatul, să judeci fără de temei!)
Nu am destul nici pentru mine, nu pot să dau din banii mei!

Oare nu ştii că Adunarea, e trupul sfânt al lui Cristos?
Ciunteşti din El când faci alegeri şi... spui că eşti evlavios!
Unde e dragostea în Duhul ce Dumnezeu ne-a dat în dar?
Un mădular fără de altul, n-are putere şi nici har!

Biserica e unitate şi dragoste şi dăruire,
Nu poate dăinui prin veacuri, de nu există-n ea jertfire.
Nu poți să-ți spui soră şi frate, de mărturie-n lume n-ai,
Nu fapta mântuieşte omul şi nu prin merit mergi în rai!

Dar de credința n-are fapte, te pocăieşte-ndată-ți spun!
Să nu te amăgeşti, Mamona, e împărat peste nebun!
Cel priceput alege Viața, prin jertfa Domnului Cristos,
El cere doar înțelepciune şi-n toate este credincios!

De-aceea tu ce mergi 'nainte cu nepăsare şi grăbire,
Să-ți aminteşti pilda cu Lazăr, când vei păşi în nemurire,
De cel bogat, ce n-avu milă de un flămând, de un sărman,
Săraca văduvă ce scoase din buzunar ultimul ban,

Cum au privit Tatăl şi Fiul şi Duhul sfânt trăirea lor?
Au pus în cumpănă crezi oare, cine a fost ascultător?
Un duh zdrobit mult prețuieşte, de-aceea Doamne Te-oi ruga,
Sfințeşte-ne pe fiecare, să fim unelte-n mâna Ta!

10/09/14, Barcelona-Lucica Boltasu