De cine ascultăm ? (F.A. 4.19; 5.29)

De cine ascultăm? (F. A. 4.19; 5.29)
de Mihail Dimitriu, scriitor creștin (poet și prozator)

La vremea hotărâtă din vecie, (Luca 1.26-35)
Cuvântul Sfânt veni la noi din slăvi celeste, (Ioan 1.14)
Ca să ne-aduc-a Tatălui solie, (Ioan 12.49)
Şi oamenii să afle sfânta, bună veste: (Marcu 1.14-15)
Că Dumnezeu, în dragostea Sa mare, (Ioan 3.16)
Doreşte mult ca să ofere mântuire (1 Tim. 2.3-4)
La toţi acei, ce dându-I ascultare, (Evrei 5.9)
Acceptă astfel, sfânta Sa călăuzire. (Matei 11.28-30; Rom. 8.14)

Iar când veni Făptura Cea Cerească, (Matei 1.18-25)
Pentru că nimeni nu-I deschise a sa casă, (Ioan 1.11)
Să Îi ofere-un loc ca să se nască; (Luca 2.1-6)
Primu-i pătuţ, fu ieslea cea sărăcăcioasă. (Luca 2.7)

Când pruncul nu avea prea multe zile, (Matei 2.1-11)
Părinţii-L luară în Egipt, în grabă mare, (Matei 2.13-14)
Căci împăratul cu porniri ostile, (Matei 2.3)
Urma să poruncească să-L omoare. (Matei 2.13,16-18)

De când Domnul păşi în astă lume, (Luca 2.7)
Şi până când, în slavă, S-a înălţat la cer, (F. A. 1.9-11)
Cei mulţi nu au crezut în sfântu-I nume, (Ioan 8.30-45)
Făcându-L să se simtă adeseori stingher. (Matei 8.20; Luca 4.29-30; 9.52-53; Ioan 7.10,30, 44; 8.59; 10.39; 11.54)

Şi Domnul începu a Sa lucrare (Matei 4.17)
De propovăduire a Veştii Bune, iar (Marcu 1.14-15)
Iudeii hotărâră să-L omoare, (Ioan 5.16,18; 10.31; 11.8,47-53)
Nesocotind pe Domnul, şi marele Său har. (Matei 26.67; Ioan 10.20; 18.22-23)

Nu doar iudeii de rând I-au fost ostili, (Ioan 7.1,19)
Ci chiar şi ucenicii, ba chiar şi fraţii Săi. (Marcu 3.21; Ioan 6.66; 7.3-8)
Domnu-i învăţa să fie mai docili, (Matei 20.26; 26.36-41; Luca 6.20-38)
Iar unii-I arătară cât erau ei de răi. (Matei 26.47-75; Luca 9.54-56)
Deşi El pentru oameni a dat totul, (Luca 9.58)
Şi chiar viaţa Şi-a dat-o, cu mare iubire, (Matei 20.28; Ioan 10.17)
Primit-a drept răsplată doar complotul, (Matei 26.14-16)
Ce fuse pus la cale pentru-a Sa jertfire. (Matei 27.32-50)

După ce Domnul fusese arestat, (Matei 26.50,57)
L-au părăsit şi au fugit toţi ucenicii. (Matei 26.56)
Doar doi mai reveniră, şi ei L-au îngropat, (Ioan 19.38-42)
Căci ceilalţi toţi lipsiră, şi marii, şi micii. (Marcu 15.42-47)

Domnul spus-a că un ucenic de preţ (F. A. 11.26; 1 Petru 4.16)
Va duce-o viaţă aspră, precum a dus şi El, (Matei 8.20)
Va fi tratat de oameni cu ură şi dispreţ, (Matei 10.22-25; Ioan 15.18-25; 17.14; 2 Tim. 3.12)
Şi a trăi ca Domnul, îi este primul ţel. (Ioan 13.15; 15.4-6; 1 Ioan 2.6; 1 Petru 2.21)

Dacă-n scurta vreme cât ne-a vizitat, (Luca 13.32)
Iudeii nu-L primiră cum I Se cuvenea (Ioan 1.11)
Unui Mare Preot, unui împărat, (Evrei 5.5-10; Ioan 18.36)
Când va veni în slavă, nu va mai fi aşa. (Rom. 14.11; Fil. 2.9-11; Apoc. 5.12-13; 19.11-16)

Primii creştini trăiau în unitate, (F. A. 2.44-45; 4.32)
Fiind în rugăciune, mereu stăruitori, (F. A. 2.42)
Frângeau pâinea cu regularitate, (F. A. 2.46)
Fiind în permanenţă de Domnu-ascultători. (F. A. 4.19)

'Nainte de a doua Sa venire: (Apoc. 22.7)
Nedrepţii îşi vor continua a lor trăire, (1 Tim. 4.1-2; 2 Tim. 3.1-13)
Cei sfinţi vor continua a lor sfinţire, (Evrei 12.14)
Neprihăniţii vor trăi-n neprihănire. (Apoc. 22.11)

Când Domnul va veni a doua oară, (Apoc. 19.11-16)
Acei care vor vieţui atunci pe Terra (Apoc. 19.17-18)
Vor încerca să Îl omoare iară. (Apoc. 19.19)
Şi-atunci, înfierbântată fi-va atmosfera. (Apoc. 19.21)

Privind la sfinţii de odinioară, (Evrei 13.7)
Mă-ntreb: cum frângem pâinea? cât timp ne mai rugăm
(1 Cor. 11.17-34; Luca 18.1; 21.36; 1 Tes. 5.17)
Învăţătura-i cea originară? (1 Tim. 6.3-5; 2 Tim. 3.6-7; Iacov 3.1)
Trăim în unitate? de cine ascultăm? (Ioan 17.21-23; F. A. 5.29; Rom. 6.16; 15.5-7; Fil. 2.2; 1 Petru 3.8; Evrei 3.18; 12.25)