De ce te-apuca somnul?

De ce te-apucă somnul,
Popor ce-ai obosit?
Ostenit în toate,
Domnul te-a găsit.

Greu te-aduce iarăși
La altarul sfânt,
Greu te alipește
De-al Său Cuvânt.

Și greul este tot mai greu,
E greu să ții de frâie
E greu să simți în toate
Doar dor de mântuire.

E greu să fii fierbinte,
E greu să și iubești,
Și greu primești putere
Căldicel de ești.

E greu să fii în toate
Lumina din sfeșnic,
E greu să fii dreptate
Cu-atâta întuneric.

E greu să stai de veghe,
E greu să fii în spărtură,
E greu să-ți pleci capul
Sub dărâmătură.

E greu să fii iubire
Când nu mai ai iertare
Pentru cel ce ți-a stârnit
Odată supărare.

E greu, și iar e greu,
Să-I dai a ta inimă,
Așa cum poruncește Domnul:
O inimă deplină.

E greu să n-o împarți,
E greu să n-o măsori,
Când ziua cea de astăzi
Îți aduce grei fiori.

Și tot așa de greu
Este să ai dor de biruință,
Să crezi că vei fi încercat
Ca să rămâi în credință.

„E greu”, tot așa îți spui
În zilele din urmă,
Cu totul să te pui
La dispoziția Lui.

Tot mai greu îți este
Să ții de dreapta cale,
Să umbli prin credință
Și mergi tot mai agale.

Spre țara cea promisă
Te-ndrepți tot mai sfios,
Din frică și necredință
Tu calci tot mai tăios.

Te năruie tristețea,
Te îneacă-n amăgire,
Să nu vezi frumusețea
Și harul Lui din tine.

Și harul lui Isus
Scriptura îți vorbește
Îți este de ajuns,
Cuvântul mărturisește.

O altă promisiune,
Ce vine din Scriptură,
Este că El nu ți-a dat
Al Său Duh cu măsură.

Tu totul poți prin Isus,
Căci El S-a dat pe Sine,
Ca tu să fii un pom
De roadele Lui pline.

Luptă-te în toate
Să-ți crești a ta credință,
De stai în unitate,
În rugă și umilință.

Așa vei fi în lume
Lumina cea din sfeșnic,
Și vor vedea și alții
Că sunt doar întuneric.