De ce se îndoiește inima ta

De ce se îndoiește inima ta,
Nu crezi căci Dumnezeu mai poate vindeca?
Nu crezi în puterea lui Dumnezeu,
De te îndoiești mereu.

Dar cum ai crezut tu odată,
Credința ta era de piatră!
Nimeni nu te putea clinti,
În credința pentru Cel din veșnicii.

Credeai cu atâta tarie,
În Domnul Isus din veșnicie,
Încât prieten iubit,
Erai de nedoborât.

Dar oare ce s-a întâmplat,
Unde e credința ta cu adevărat!
De ce acuma te îndoiești,
Și pe Domnul Isus nu îl proslăvești.

De ce se teme inima ta,
De încercarea grea?
Când înainte dragul meu,
Nu te temeai de nici un rău.

Cum de ai uitat tu oare,
De a Sa putere mare!
Nu îți mai amintești nici un pic,
Cum poporul era izbăvit?

Nu cumva te-ai îndepărtat,
De Domnul care te-a salvat?
Nu cumva prietenul meu,
Te îndepărtezi de Dumnezeu?

Dacă te uiți cu adevărat,
Cum erai atuncea odat',
Rămâi uimit acuma în dreptul tău,
Ce fel de credință ai în piept mereu.

De de te îndoiești dragul meu,
Oare s-a schimbat Dumnezeu?
Dacă nu de ce inima ta,
Tremură de încercarea grea.

Prieten credincios,
Să nu te mai îndoiești de Hristos!
Să nu te mai îndoiești niciodată,
De puterea Lui minunată.

De aceia Domnul nu poate lucra,
Căci te mai îndoiești în inima ta,
Tu nu mai crezi ca la început,
Lucrarea Domnului Isus.

Mai bine ai veni în dată,
Cu smerenie în a Lui față!
Și mai bine te-ai ruga,
Pentru necredința ta.

Domnul te va ierta,
A promis lucrul acesta,
A promis căci nu te va pedepsi,
Dacă recunoști necredința pe care bine o ști.

Domnul Isus încă te cheamă,
Să crezi din inima toată!
Să nu te îndoiești nici un pic,
De lucrarea Celui iubit.

De aceia dragul meu,
Să nu te mai îndoiești mereu,
Să crezi în inima ta:
Căci Isus Domnul va lucra.

Si vei vedea din nou ca la început,
Minuni din partea Celui de sus!
Vei vedea cu ochii tăi în dată,
Minunile Celui din slavă.

Amin