De ce oare?

De ce oare?

In zilele din urma spune taios scriptura,
Caci dragostea din inimi la multi se va raci,
Si multi vor fi-n biserici nemaiavand armura,
Ce sfintii au primit-o pentru a birui.

Dar unde-i bucuria? De ce in adunare,
Cantam cu fata trista cantari duhovnicesti?
Si mai avem speranta ca-n ziua aceea mare,
Canta-vom si in ceruri cu ostile ceresti!

De ce nu avem pace, caci pacea-i de la Domnul,
Si cine n-are pace nu este din Hristos,
Nu vor vedea vreodata cetatea si nici tronul,
Isus le va raspunde:” Plecati nu va cunosc!”

De ce in incercare ca cei de la Meriba,
Noi murmuram intruna si nu rabdam supusi,
Iar cand pe nori de slava Isus Hristos veni-va,
Ne va gasi El oare acol unde-am fost pusi?

Cand spunem bunatate e-o vorba asa de mare,
E o virtute sfanta ce Domnul ne-a lasat,
E scopul intalnirii cand vi la adunare,
Sa fim mai buni ne-ndeamna Cuvantul ce-a fost dat.

Dar facerea de bine? Unde-i credinciosia?
Blandetea, infranarea de orice pofta rea?
Curand din cer, din slava, vine Isus Mesia,
Iar cei ce-avea-vor roada spre ceruri vor zbura.

In vremile din urma multi nu iubesc Cuvantul,
Invatatura dreapta n-o mai pot suferi,
Din vase si candela lipseste untdelemnul,
Iar cei ce n-au lumina in bezna vor pieri.

Cand vegheatorii suna din trambita s-adune,
La ceasul rugaciunii urmasii lui Hristos,
Lipsesc prea multi din turma si nu vin sa se-nchine,
Nesocotind chemarea Stapanului milos.

Cand masa e intinsa si vin din cer bucate,
Sunt multe locuri goale ce ii vor osandi,
In ziua judecatii car vine draga frate,
Cu multele absente oare vei izbuti?

De ce se cred azi unii mai falnici decat altii?
Si uita Invatatorul care-a trait smerit,
De ce nu-si mai dau cinste surorile si fratii,
Umbland dupa nimicuri pe drum au ratacit.

E secerisul gata si holdele sunt coapte,
Dar unde-s lucratorii, se vad asa putini,
Au adunat neghina si s-au pierdut in noapte,
S-au potrivit cu chipul amarnicei multimi.

Dar Duhul Sfant mai cheama si azi la pocainta,
Si inca mai suspina la Tatal cel ceresc,
Cu negraite lacrimi mai cheama la credinta,
Caci poate sa renasca pe omul cel firesc.

Sunati din trambiti astazi s-auda tot Sionul,
Treziti-i in biserici pe cei ce-au adormit,
Caci intr-o zi mareata suna-va insusi Domnul,
Si vor pleca acasa cei ce s-au pregatit.

Haidem acum cu totii sa ne venim in fire,
Ajunga-ne toti anii la porci cat am sluijit,
In casa parinteasca ne-astepta cu iubire,
O inima de Tata, si-Un Fiu ce s-a jertfit!


Amin