De ce oare

De ce oare nimeni nu înțelege,
Și dorm somnul morții care îi va pierde,
De ce nu vede oare în jurul său,
Căci trebuie să se trezească din somnul greu.

De ce nu vede căci Duhul Sfânt e întristat,
De a lui păcat care l-a condamnat!
De ce nu vede și doarme în continuare,
Somnul care îl duce la moarte.

Crezând căci va fi răpit,
Când vine Domnul cel iubit,
Crede căci și el va zbura,
Când Duhul Sfânt se va ridica.

Nu vezi căci ești împietrit,
Și nu mai ai putere nici un pic?
Nu vezi căci starea ta nu e bună de loc,
Cum a spus Domnul Savaot?

Nu vezi căci vremurile trec tot mereu,
Duhul Sfânt strigă căci vine Dumnezeu!
Și tu urechi de auzit nu ai avut,
De ce oare frate scump.

E mai bună starea ta,
În care te găsești acuma?
E mai bine să dormi neîncetat,
Decât să faci ceva să fi salvat.

E mai bine să dormi în adunare,
Când ar trebui să fi plin de Duhul aici sub soare!
E mai bine să stai ca un pipirig,
În păcatul care te-a cuprins?

De ce oare aicia ai ajuns,
Când erai plin de râvnă când Domnul te-a adus,
În casa aceasta în care ai poposit,
De atâta vreme de când zici căci ești mântuit.

Și nu vrei să faci nimic cu starea ta,
Îți place cum stai acuma!
Crezând căci e destul cât ai făcut,
Și o să vezi Raiul cum Domnul a spus.

Nu crezi căci undeva e o greșală,
Căci cineva în taină te înșală?
Nu crezi căci ești înșelat,
Și de diavol acaparat?

De ce oare nu vezi starea ta,
Căci nu e bună în fața Sa!
De ce nu te trezești odată,
Ca să revi din nou la viață.

O prea mult ai fost înșelat,
De cel care odată te-a acaparat,
Prea mult în adunare tu ai stat,
Și nu vezi căci aproape ești lepădat.

Când nimeni nu se mai ridică în dată,
Să spună păcatului păcat pe față!
Și totuși vede căci păcatul în biserică a intervenit,
Dar nu face nimic ca un pipirig.

Dar de ce oare... e mai bine așa,
Când Domnul urăște starea aceasta,
De ce oare omul nu se supune lui Dumnezeu,
Crezând căci e bun mersul său.

Cu toate căci vede căci nimic bun nu e în fața sa,
Totuși el ține cu dinți de starea sa!
Și nu vrea nici un pic să se clintească,
Din starea lui de piatră.

O biserică din așteptare,
Cum de ai căzut așa tare,
Cum de nu vezi starea ta,
Căci nu e bună în fața Sa.

Ani de zile în rătăcire ai umblat,
Și nu l-ai cunoscut pe Domnul cu adevărat!
Ani de zile în Templu ai venit,
Dar nu l-ai cunoscut pe Cel iubit.

Acum când în fața ți s-a pus starea ta,
Ce vei face în momentul acesta...
Vei merge tot așa,
Sau te vei întoarce la Cel ce te-a făcut cândva.

Când tu mereu învățătură ai primit,
Du-te căci mergi bine și o să fi mântuit,
Domnul e un Dumnezeu bun și te iartă,
Și nimeni nu ți-a dat păcatul pe față.

Popor din așteptare,
E timpul să faci ceva cu a ta stare!
E timpul să nu mai stai așa,
Căci în curând vine Mesia.

Uită-te la tine un pic,
Semeni cu prima biserică pe care Domnul a înfăptuit?
Dacă nu e așa,
De ce te înșeli căci de aicia vei pleca.

Dacă nu semeni cu prima biserică nici un pic,
Poporule nu vei fi răpit!
Căci nimeni nu ți-a dat păcatul pe față,
A spus doar căci Domnul e bun și te iartă.

Mereu și mereu ți se spune în dată:
Stați liniștiți Raiul e casa voastră!
Dar nu ți s-a spus adevărul căci nu e așa,
Tu nu semeni cu prima biserică pe care Isus Domnul a făcut-o cândva.

Dacă în starea aceasta încă te-ai aflat,
E greu căci nu o să fi salvat,
Dar încă mai poți face ceva,
Să salvezi starea ta.

Dacă adevărul încă nu l-ai aflat,
Și nimeni nu ți l-a confirmat,
Astăzi Duhul Sfânt te învață așa:
Trezește-te căci nu e bună starea ta.

Nu asculta când învățători tăi te învață,
Vorbe mincinoase din față!
Nu asculta le ce ei au glăsuit,
Dându-ți speranțe căci o să fi mântuit.

Uită-te căci nimeni din învățători nu te învață,
Cuvântul cum ar trebui să dea viață,
Cu toate căci vede păcatul în care te-ai aflat,
Nu ți-l dă pe față biserică căci zice căci ești... slab.

Oare nu sunt Eu Cel ce întăresc,
Și pe cel slab nu vreau să îl pierd!
Cum puteți voi să spune-ți în dată,
Căci Cuvântul Meu dărâmă pe cel slab de la viață.

Căci știți bine fiecare,
Cuvântul Meu dă eliberare,
Și pe cel slab dacă este cu adevărat pocăit,
Cuvântul Meu l-a sprijinit.

Dar dacă a păcatuit,
Da Cuvântul doare căci e aur lămurit!
Însă nu va cădea,
Căci nu doresc moartea nici unuia.

De aceia nu te teme tu care ai auzit,
Glasul Meu care ți-a vorbit,
Căci Eu nu doresc moartea ta,
Zice Duhul Sfânt chear acuma.

Revino la Cuvântul ce odată te-a cercetat,
Și vezi starea ta în care acuma te-ai afundat!
Căci mult dorește eliberare sufletul tău,
Dar nu e împlinit căci nu mergi după Cuvântul Meu.

Care a avut urechi de auzit,
Cercetează-te să vezi ești mântuit?
Iar care nu a auzit,
Vremuri v-or mai fi ca să fi trezit.

Căci de multe ori Eu v-am vorbit,
Dar pomul tău e tot uscat și împietrit!
Nu vrei să vi la Mine în dată,
Să ai din belșug viață?

Căci Eu Domnul nu m-am schimbat,
Dar de atâția ani de Mine te-ai îndepărtat,
E vremea să îți aduci aminte de unde ai căzut,
Și întoarce-te din rătăcirea ta cum am spus.

Tu cunoști și vezi căci nu e bună starea ta,
Cunoști și știi lucrul acesta!
Și aștepți o vreme în dată,
O vreme de cercetare în a voastră viață.

Dar cum pot Eu lucra,
Când păcatul tău e în fața Mea,
Cum pot Eu să lucrez la cercetarea ta,
Când tu biserică trăiești în păcat acuma.

Cunoști și știi căci Eu sunt mare,
Și sunt Sfântul lui Israel dincolo de soare!
Eu vreau ca să lucrez,
Și Numele Meu să îl proslăvesc.

Dar uită-te la calea ta,
Mergi cum trebuie în fața Mea?
Căci ceri multe și vezi puțin,
Și parcă rugăciunea ta e un chin.

Rânduială în biserică nu am putut lăsa,
Căci nu am cu cine lucra!
Vasele toate sau crăpat,
Și undelemnul Meu nu se mai strânge ca odat'.

Ca să pot lăsa în mijlocul tău,
Proroci, învățători, cârmuitori după Cuvântul Meu,
Nu am cu cine lucra,
Căci nici unul nu ține calea Mea.

Calea Mea este dreaptă,
Nu strâmbă și sucită ca a voastră!
Nu cu îndulciri și amăgiri în poporul Meu,
Ci este dreaptă, sfântă ca Cuvântul Meu.

De aceia e timpul să faci ceva,
Și să nu mai stai așa,
E timpul să cauți pe Dumnezeu,
Cât mai ține harul Său.

Să te întorci cu inima ta,
Care nu a fost toată a Mea!
Să te întorci popor de legământ,
Căci iată Eu vin curând.

Amin