De ce nu rupi pecetea-lumii?

De ce-ţi împarţi ''pe zile'' viaţa,
(Duminica... sau-n altă zi...)
Eşti parte din biserica,
Cu acei ce-mpărtăşesc - 'dulceţi'
Iar peste săptămână-alegi,
Să fii cu-acei fără de veşnicii?
De ce nu rupi pecetea-lumii,
Nu ieşi din caracatiţa ce viaţa-ţi pierde,
Nu vezi cum timpul ce-i vestit, se împlineşte?
Tu arzi 'n păcat, de ros-tăciuni
Şi eşti tot mai departe de cei buni?
Nu vezi atâta lăcrimare
Şi stăruinţi în jurul tău,
Nu simţi tristeţea şi durerea
Celor ce sapă-n jurul tău?
Nu ştiu să-ţi spun când timpul se sfârşeşte,
Pentru cel bun sau pentru cel ce este rău, dar,
Aş vrea să te avertizez:
-Nu sta în lume!
Ieşi, ieşi şi te grăbeşte,
Isus este pe drum, Se va întoarce,
Acum e timpul tău, te pocăieşte!
Că, de te va găsi în drumul rătăcirii,
Gândindu-te - nehotarât,
Va trece doar pe lângă tine,
Şi vei rămâne-n drum ... plângând.

Februarie 2016
SandaTulics