De ce-i aşa, doar Domnul ştie

Nu spune celui ce-i lipsit:
"Du-te cu Domnul, pace ţie! "
Nu şti de ce-i îngăduit
De ce-i aşa, dar Domnul ştie!

Nu spune celui ce-i sărman:
"Vei fi bogat în veşnicie! "
Când ai şi nu dai nici un ban
S-ajuţi, cum în Scriptură scrie.

Nu spune celui ce-i căzut:
"Ridică-te frate şi umblă! "
Nu şti-ncercarea cea avut,
De ce i-e viaţa-atât de sumbră.

Nu spune celui-nlăcrimat:
"Te roagă doar, Tatăl te vede! "
Tu un obraz n-ai mângâiat,
De-aceea nici nu poţi a crede.

Nu spune celui ce-i mai slab:
"De ai credinţă, se-mplineşte! "
De frate eşti, sprijini degrab',
Pe cel ce azi se poticneşte.

Nu spune celui ce-i flămând:
"Du-te şi vino frate, mâine! "
Domnul priveşte, suspinând,
El ţi-a dat Apă, ţi-a dat Pâine.

Nu spune celui ce suspină:
" Cere, dar cere cu credinţă! "
Când tu nu răspândeşti Lumină,
Nu poţi vorbi de biruinţă.

Domnul doreşte ca să vadă
În toţi ce-şi spun creştini şi fraţi,
Exemple, nu trăire fadă
Şi Evangheliei consacraţi.

Dacă nu poţi, te roagă frate
Şi mulţumeşte Celui Sfânt,
Dar nu uita: A Lui sunt toate,
Atât în cer şi pe pământ.

Tot ce zideşti pe temelia,
Ce este Domnul Sfânt Cristos,
Îţi va da pacea, bucuria,
O jertfă de plăcut miros,

De temelia ta-i ţărâna,
Când focul judecăţii vine,
Degeaba vei întinde mâna,
Cu ce-ai jertfit, tu vei rămâne.

Nu spune celui ce-i lipsit:
"Du-te cu Domnul, pace ţie! "
De ce tu ai şi-altu-i lipsit,
Nu înţelegem, dar El ştie!

25/08/13, Barcelona-Lucica Boltasu