De ce calea s-a lărgit?

Oare de ce am lărgit in dată,
Calea strâmtă ce duce la viață!
De ce calea s-a lărgit,
Pentru copii Dommului care au fost mântuiți.

De ce am apucat pe calea largă,
Care ne desparte de viață,
De ce pocăitul nu mai e pocăit,
Oare căci calea a lărgit?

Nu trebuie ca pocăitul în dată,
Să meargă pe calea lată!
Ci pe calea îngustă,
Care te duce la cunună.

De ce calea s-a lărgit,
Și cu pocăința am slăbit,
Am slăbit cu fiecare,
Pe calea îngustă ce duce dincolo de soare.

Oare asta vrea Dumnezeu,
Modernizare tot mereu?
Asta vrea Cel Preaînalt,
Să ne modernizăm neîncetat?

Să lărgit cât mai degrabă,
Calea îngustă ce duce la viață!
La fire îi place e adevărat,
Dar ce facem la urmă când vine al nostru Împărat.

Prea mult ne-am dedat sub soare,
Cu calea largă ce merge la moarte,
Dar nu trebuie să fie așa,
Pocăitul cunoaște calea îngustă acuma.

Noi avem o cale de urmat,
Care nu trebuie modificată niciodat'!
Nici lărgită și nici să o facem înaltă,
Las-o așa cum duce ea la viață.

Dar dacă prea mult ne-am acomodat,
Și calea am largit-o prea dintr-o dat',
Nu crezi căci e timpul pentru fiecare,
Să ținem calea îngustă sub soare?

Oare nu crezi prietenul meu,
Căci e timpul și pentru tine mereu!
E timpul pentru viața ta,
Să strâmtezi calea acuma.

Domnul însuși te cheamă,
Pe calea îngustă la viață,
Părăsește calea largă în dreptul tău,
Și vino pe urmele lui Dumnezeu.

Adu-ți aminte căci odată ai început,
Pe calea îngustă cu avânt!
Și acuma unde ai ajuns,
Pe calea largă departe de Cel Sfânt.

Întoarce-te și lasă calea lată,
Ea nu te va duce la viață,
Întoarce-te de pe calea ta,
Dacă ai părăsit pe cea îngustă cândva.

Tu nu vezi căci calea îngustă prea mult s-a lărgit,
Si poate te afli pe ea grăbit!
Fără să bagi de seamă,
Căci la urmă moartea te așteaptă.

Dacă și tu te-ai acomodat,
După calea largă care se acceptă neîncetat,
Cum vei răspunde oare,
Când vei fi la judecata cea mare.

Ai știut ce trebuie făcut,
Și te-ai dat după lume acum!
Ai modernizat pocăința ta,
Exact după cum a vrut firea.

Făcând din calea îngustă,
O largă cale care nu mai e îngustă,
Cum se poate așa ceva,
Omule tu ai cunoscut pe Dumnezeu cândva.

Cum se poate să te modernizezi,
În loc să te sfințești!
Tu chear nu realizezi nici un pic,
Pericolul care te paște grăbit?

Nu te da după moda din jurul tău,
Nici după lumea aceasta care atrage mereu,
Tu ai uitat căci ai un Dumnezeu mare,
Care merită ascultare?

Oare nu a spus gura ta,
Când în apa botezului ai fost cândva!
Căci o viață întreagă vei urma pe Domnul Isus,
Până vei ajunge sus?

Și uite unde ai ajuns,
Departe de Cel Sfânt,
Modernizat ca lumea din jurul tău,
Departe de Dumnezeu.

Trist căci ai călcat în picioare,
Legământul făcut cu Domnul sub soare!
O viață întreagă ai spus căci Îl vei urmă,
Dar privește la rușinea care o aduci acuma.

Vrei să mai continui așa,
În destrăbălare acuma?
Vrei să fi tot departe de Domnul Isus,
Scăldându-te în mocirlă acum?

Cum de ai putut face așa ceva,
Dumnezeu era Tatăl tău cândva!
Dar acuma nu mai este Tatăl tău,
Ci diavolul care te-a cuprins mereu.

Trezește-te din mersul tău,
Te duci direct în Iad prietenul meu,
Nu mai păși pe calea lată,
La urmă Iadul te așteaptă.

Vino unde ai fost odată,
Când Domnul era al tău Tată!
Părăsește pe diavol și minciuna sa,
Omule în curând vine Mesia.

Până mai ai suflare în tine,
Vino la Domnul să te spele de murdărie,
Vino cu haina ta pătată,
Să fie spălată în sânge încă o dată.

Vino cu rușinea ta,
Și cu mizerile în care ai fost până acuma!
Încă sângele lui Isus Hristos,
Mai face minuni pe pământ jos.

Vino până nu vei pleca,
De pe pământul acesta pentru totdeauna,
Căci amarnic vei regreta în Iad,
Departe de Cel Preaînalt.

Înțelege și nu mai aștepta,
Fă pasul acesta și nu mai sta!
Părăsește calea lată,
Chear acuma în momentul acesta din a ta viață.

Părăsește pe diavol și minciuna sa,
Vino la Domnul Isus acuma,
Până mare este mila lui Dumnezeu,
Salvează sufletul tău.

Căci poate vei vrea odată,
Când vei striga din Iad către slavă!
Dar nimic nu se va mai putea,
Face pentru tine atuncea.

Fi înțelept și nu mai așteapta,
Dacă ai lărgit calea acuma,
Dumnezeu te așteaptă,
Să se îndure de tine încă o dată.

Căci mila Lui este mare,
Încă mai dă iertare!
Nu aștepta clipa de mâine,
Căci poți pleca spre veșnicie.

Astăzi ba mai mult acuma e clipa ta,
Vino la Domnul cu povara ta,
Clipa următoare nu e a ta,
Și tu ști bine lucrul acesta...

Amin