De ce atârnă veşnicia

Veşnicia mea atârnă
De binele ce îl înfăptuiesc
Voi primi sau nu cunună,
Voi binecuvânta, sau
Doar aştept ca să primesc.

Căci, veşnicia mea atârnă
De răul, pe care îl anihilez
Cine-mi poate face rău,
Când eu sunt plin de râvnă
Vreau de rău să mă îndepărtez?

Adevărat răul e mult practicat
Şi binele se face mult mai rar
Dar Domnul Dumnezeu Adevărat
Fiilor, va da Lumină şi mult Har
Şi multe binecuvântări în dar.

El nu va-ngădui la nesfârşit
Răul, ridicat la rang de Bine.
Pe-aleşii Săi i-a instruit
Să stea atenţi până la fine
Şi să nu creadă pe oricine.

Cine vrea doar zile fericite
Depărteze-se acum de rău
Să ştie, Domnul n-o să-l uite
Şi îl va ajuta că-i fiul Său
Şi nu îl va lăsa la greu.

Domnul Dumnezeu ne spune
Şi ne învaţă în orice mod
În ce priveşte orice bine
Să fim ca un bun şi plăcut rod
Să fim asemeni fructului copt.

Dorim ca mintea să ne fie trează
Şi cugetul să fie plin de râvnă
Să facem binele, asta contează
Să ne dorim a sta-n lumină
Veşnicia, numai de asta-atîrnă.

A.N
28.08.2011 Firenze