De-ar fi în viață

Dragul meu, de-ar fi în viață
Ani o sută să trăiești,
De minciună fie-ți greață
Nicicând nu îi da binețe;
Veșnic tu s-o ocolești,
Ca de foc să te ferești.

Nu căuta vreodată prin ea
Să te-nalți, că vei cădea.
Pâinea ei tu nu mânca,
Sigur nu te vei sătura.
Gustul bun ți-l va strica,
Și degrab te va-neca.

Turnul putred al minciunii
Cade pururea pe-acel
Ce crede-n ținta înălțimii
Sedus de anturajul lumii.
Nu se-ncrede-n sfântul Miel,
Sprijin s-aibă doar în El.

Cu minciuna de scăpare
Nu căuta să te deprinzi!
Mincinosul cât de mare
Nu-i statornic pe picioare,
Se împiedică-n obezi
Cade-n cursă și-ai să-l prinzi.

Multe case-au ars încinse
De-o scânteie pe furtună.
Dar mai multe-au ars aprinse
De-a limbii văpăi nestinse;
De-o femeie cu-o minciună
Crezând că face-o treabă bună.

Multe vieți, atâția oameni
În războaie au pierit.
Dacă minciuna o semeni,
Pe când adevăru-l legeni,
Mai mulți muri-vor negreșit
Din cei ce adevărul n-au găsit.

Chiar și gândul ți-l ferește,
Nu lăsa să-ți stea minciuna!
Ea-i venin și-l otrăvește
Pe acel ce-o folosește.
Tu să spui în față numa
Adevărul totdeauna.
Amin. (Miercuri, 8 aprilie 2020)