Dar cine-i omul?

Ploaia se varsă din ceruri sfinte,
Și-mbrățișează pământul cu dor,
E o-nfrățire fără cuvinte,
Din același blând și curat izvor.
Prin Tine toate au fost făcute,
Și le trimiți pe toate-n vremea lor!
Dar cine-i omul să nu asculte,
Să schimbe ordinea lucrurilor?
Plânge pământul mirosind a sânge,
Plânge și Domnul a Lui ogradă,
Plânge omul ce-i întreg la minte
De alegerea care înșală!
Încet, se strânge cercul tot mai mult,
Se strânge sub privirile murdare,
Satan se bucură de ce-a făcut,
În haos prinde prada în gheare!
Niciodată Isus n-o să ne lase,
Din mâna biruitoare, sfântă,
Calea, Adevărul sunt aproape,
Ancorează viața ta în Stâncă!
Ploaia se varsă din cerul sfânt,
Și-mbrățișează pământul cu drag,
E înfrățirea cu sfântul Cuvânt,
E Iubirea Celui ce ne-a salvat!

Amin!