Dacă...

DACA...


*****
Dacă grijile firești ne copleșesc,
Ființa noastră slabă ne doboară.
Dacă rugăciunile nu se-ntețesc,
Sufletele-încep ca să ne doară.

Dacă, cu pietre-n noi se aruncă
Și cu minciunile ne defăimează,
Să dăm iubire, din rana-adâncă,
Ce-n surâs cu pace radiază.

Dacă sufletu-i frânt de-oboseală,
Prin credință truda-i mai ușoară.
Și nu te ia nicicând cu amețeală,
Chiar de uneori ți-e viața-amară.

Dacă soarele se ascunde după nori,
Nu dispera, curând pe cer răsare.
Știi bine, că pe drum nu-s numai flori,
Nădejdea-n El, e ca o sărbătoare.

Dacă răul etalează aroganța,
Iar suferința pare mult prea grea.
Și uneori iute-ți pierzi speranța,
Cere-o lui Isus, El poate s-o redea.

Dacă valurile lumii tot lovesc
Și gândul neputinței te frământă.
Chiar dacă parcă nu se mai opresc,
Eliberarea o afli-n Cartea Sfântă.

Dacă nu te-abaţi de la lumină,
Vei afla locul tău în veșnicie.
Viața ta va fi de soare plină,
Dacă credința ți-e în statornicie.

Dacă ești plin de Duhul Domnului,
Cunoști viața, moartea și iubirea Sa!
Ești sfințit pe deplin în Harul Lui,
Să pieri în fărădelege, nu te va lăsa.

Dacă El n-ar lucra sfințire-n noi,
Am fi, ființe să le plângi de milă.
Viața ne-ar fi plină numai de ploi,
Întuneric beznă, fără de lumină.

Dacă Duhul Sfânt nu ne-ar cerceta,
Cuvântul Domnului nu l-am pricepe.
Iar viața noastră-n moarte ar înceta.
Și moartea veșnică lacomă-ar începe.

Dacă Domnul nu ne-ar fi învățat,
Cum să umblăm cu El pe calea vieții,
Dacă-n inimă n-ar fi-încredințat,
Că vom vedea zorii eternității,

N-am ști viața veșnică ce-nseamnă,
Gândul veșniciei nu ne-ar încerca.
Dacă Domnul inima nu-ndeamnă
La sfințire, iadul iute ne-ar sfârteca.

Dacă n-am fi aflat puterea jertfei,
Iubirea ce peste noi se revarsă,
N-am fi-nțeles profunzimea căinței,
Fărădelegea nu ne-ar fi fost ștearsă.

Dacă n-am fi priceput... ce-i Golgota,
Ce mare iubire ne-a răscumpărat.
N-am atinge neprihănirii cota,
Să semănăm cu Marele Împărat.
Amin!