Cum L-am aflat pe Isus -Trădarea

Trădarea


Viaţa mergea înainte, noi doi pe baricade
Omul ce l-am primit era un luptător
Dar ca şi orice om, se-mpiedică, mai cade
Dar ajutat de Tine devine învingător

Cei patru copilaşi ce viaţa şi-au unit
Au crescut măricei şi s-au acomodat
Ca să răzbată-n viaţă erau de neclintit
Cu toţii se simţeau ca fraţi adevăraţi

Şi eu voiam să fiu, o mamă adevarată
La fel ca să îi cresc, să îi ajut cât pot
Deşi nu i-am născut eu n-am simţit vreodată
Că+n inima mea nouă, eu nu ar avea loc

Si ca-n orice familie cu bune şi cu rele
Copiii se-nălţau, frumoşi, ei creşteau mult
Mă străduiam să-i apăr de lucrurile grele
Căci eu timp îmi făceam, probleme să le ascult

Mergeam la adunare, ne simţeam fericiţi
Chiar dacă era greu cu aşa familie mare
Iar cu puţinul nostru eram toţi mulţumiţi
La Domnul nost Isus, ne rugam şi mai tare

Puteam să văd mai bine tot ce nu am ştiut
Si bine să-nţeleg de haul ce-am primit
Acum vedeam atâtea care nu le-am creyut
Şi mă simţeam mai bine, ca omul fericit

Probleme dese aveam, simţeam ostilitate
Căci cei din jurul nostru cu urp ne priveau
Îi vedeam desluşit, toţi plini da răutate
Chiar si ai noştri prieteni, acum ne ocoleau

Dar asta nu conta, noi Te aveam pe Tine
Doream în viaţa noastră să facem voia Ta
Şi-n casă noi simţeam un sentiment de bine
Un duh curat de pace simţeam, ne mângâia

Şi pacea mult râvnită inima mi-o cuprinde
De trec prin încercări, la Tine mă gândesc
Cel rău,el, stă la pândă convins că mă va prinde
Dar eu cer ajutor şi plâng si mă smeresc

Credeam de sunt cu Domnul de toate voi scăpa
Iar calea-mi va fii dreapă să merg spre veşnicie
De tot ce este greu mă voi elibera
Dar gândurile negre din nou aveau să vie

Obstacole mai multe în cale+mi apăreau
Chiar şi copiii mici, sunt apţi ca să urască
Pe copilaşii mei cu dispreţ îi priveau
Sareau ca să îi bată şi să îi necăjească

De atâta răutate eram mereu mâhnită
Ştiam că multă lume-L urăşte pe Isus
Ades calmu-mi pierdeam şi eram necăjită
Nu mai aveam nadejde cum Domnul meu mi-a spus

Poate am fost grăbită să închei legământul
N-am cugetat destul si in grabă m-am pripit
Cu gura spuneam una, dar altu+mi era gândul
Am fost nepregătită ca să Te fii primit?

Nu mai aveam odihnă, mereu mă frământam
Veneau dese-ncercări ce nu le puteam trece
Şi suprasaturată tot de necay dădeam
Nu puteam ca sa fiu calmă, indiferentă, rece

Răbdarea şi smerenia era o grea-ncercare
Iertarea bunătatea al meu Domn Le cerea
Pentru cel credincios era ca o testare
Aur trecut prin foc, asta Domnul dorea

Şi am fost fără putere cu gândul că nu pot
Pe Domnul l-am lăsat, eu am rupt legământul
Eram înfricoşată, plângeam nu-mi găseam loc
Eram nefericită, mi-am călcat jurământul

Iar testul l-am căzut, n-am ales fericirea
Am vrut să scap de toate, de atâta presiune
Iar sufletul îmi plânge n-am ales mântuirea
Pe Domnul L-am trădat, iar am ajuns în lume


va urma

Câmpia Turzii, 13 iunie 2011