Cum ar fi? Invățând de la cuvinte

Știi cum ar fi dacă punctele de suspensie și-ar da în cap ca noi?
Sau dacă virgulele s-ar bârfi nesăturat?!
Dacă literele s-ar roade de invidie până la copertă
Sau dacă semnele de exclamație s-ar scuipa în față?!

Un cuvânt l-ar pândi pe altul, ca să găsească momentul oportun pentr-o capcană.
O frază și-ar ridica sprânceana, apostrofând o alta mai zveltă.
Un sinonim s-ar lua la harță cu altul, mai neologic, cică!
Și un punct neînsemnat ar avea mereu ceva de comentat?

Știi…cum ar fi dacă lumea lor ar arăta ca a noastră?

Dacă toate expresiile ar fi metafore,
vorbe cu mai ,,multe înțelesuri”, ziceri ambigue…
Dacă toate aliniatele s-ar îmbulzi, protestând pe tema priorității?!
Dacă parantezele și-ar întoarce spatele…

Știi cum ar fi dacă semnul întrebării nu s-ar mai găsi la nicio propoziție?
Sau dacă cel al exclamării ar înlocui punctul obișnuit?
Dacă nu s-ar mai lăsa unii pe alții să «vorbească»…
Sau, poate, dacă pleonasmele ar ocupa locul cel mai de seamă în foaie…
Dacă argoul ar fi principalul procedeu artistic
Și dacă monologul ar fi modul de expunere fundamental?

Știi, oare…cum ar fi…
Dacă toți s-ar dovedi ca noi?

Salvează-ți viața,
Învățând, măcar…de la cuvinte!