Cu săbii şi ciomege

Cu săbii şi ciomege mulţimea se adună
Şi Iude este-n frunte să-L prindă pe Isus,
Îl iau,dar nu cu forţa,că El aşa doreşte
Să facă voia Tatălui şi să-I fie supus.

În faţa lui Caiafa pe El L-au prezentat,
Bătrânii,cărturarii şi ei s-au adunat,
Căutând vre-o mărturie,desigur mincinoasă,
Să poată să-l acuze de-o faptă ruşinoasă.

Dar,n-au găsit nimic ,în urm-au venit doi
Ce-au declarat că Isus a spus că Templul strică
Şi,plin de cutezanţă mărturisea apoi
Că-n trei zile iarăşi pe-acesta îl ridică


Dar Isus tăcea,căci a ştiut că poate
La Dumnezeu să ceară legiuni de armate,
Dar,cum se va-nplini Scriptura,care spune
Că El a venit să moară pentru întreaga lume.

Atunci marele preot pe Isus L-a-ntrebat:
„Spune,eşti Tu Cristosul?Este adevărat?”
„Da”-i-a răspus Isus-„ba chiar mai mult vă spun
La dreapta lui Dumnezeu voi şedea de-acum;

Şi-odată,Fiul omului,când totul ia sfârşit
Vine pe norii cerului,aşa cum s-a vestit”,
Dar marele preot atunci haina şi-a rupt,
Şi-a spus că-i vinovat şi L-au scuipat,bătut

Şi-au zis:” Hristoase spune cine Te-a lovit”
Şi-apoi s-au adunat şi iar L-au pălmuit
Şi,după toate-acestea,când zorii s-au ivit
L-au dus cu-alai la Pilat să fie răstignit.

Acesta a venit la El şi L-a-ntrebat:
„Eşti împăratul iudeilor?Este-adevarat?”
„Da”,a răspuns Isus,dar apoi n-a voit
Să spună vre-un cuvânt c-a fost învinuit

De multe lucruri rele,ce preoţii-au adus
În faţa lui Pilat şi multe au mai spus
Nu şi-a luat apărarea,c-a fost nevinovat
Şi,pe nedrept, Tatăl ştia că-i acuzat.

În praznicul de Paşte,cînd Pilat a-ntrebat:
„Vreţi ca Isus să fie acum eliberat?”
„Nu”-a răspuns mulţimea –„ hoţul îl vrem iertat,
Iar pe Isus îl vrem pe lemn crucificat”.

Ostaşii apoi de haine pe El L-au dezbrăcat
Şi-n haină stacojie apoi L-au îmbrăcat
O cunună de spini pe cap apoi I-au pus
Îl băteau şi-l scuipau cu ură pe Isus

I-au dat apoi din nou hainele şi-au plecat
La Locul Căpăţânii spre-a fi crucificat
Şi-apoi L-au răstignit şi-n timp ce îL păzeau
Hainele-i prin sorţi ostaşii-şi împărţeau

Şi cei care pe-acolo treceau din întâmplare
Îşi băteau joc de El strigând în gura mare:
„Eşti Fiu de Dumnezeu,El să Te izbăvească
Să vină acum Ilie să Te mântuiască”.

Şi întuneric mare peste ţară a venit
„Dumnezeul meu,de ce M-ai părăsit?”
Perdeaua Templului în două s-a rupt
Pământul s-a cutremurat,stâncile s-au despicat

S-au deschis mormintele şi sfinţii-au înviat
Din ele au ieşit,la mulţi s-au arătat
Sutaşul cu ostaşii înfricoşaţi au spus
Cu-adevărat Acesta a fost Hristos Isus.

Şi astăzi mulţi aruncă batjocuri lui Isus,
Cred că mai este acelaşi ce a răbdat supus,
Dar va veni o zi cînd pe nori se arată
În glorie-mbrăcat de cerescul Tată


Orice genunchi atunci ’naintea Lui se-apleacă,
Când munţii se despică şi-L lasă ca să treacă
Şi- orice limbă va spune,chiar şi-acel ce-i rău:
„Isus Hristos e Domnul,Fiul lui Dumnezeu”