Cu privirea fixă...

Cu privirea fixă...

Cu privirea fixă-n tine
Spune-mi sincer ce-i lumina
Astfel ca, privind în mine,
Să îmi văd cu claritate
Tot defectul meu și vina,
Sesizând că am un frate
Ce-mi înlătură ruina.

O, fixați-mi dar privirea
În ce Este nu-n ce știți;
Definiți-mi ce-i iubirea
Cei ce-n adevăr iubiți
Nu voi care-aveți gândirea
Celor pe cere-i citiți
După cum vă îndeamnă firea.

Spuneți-mi ce e trăirea
Voi ce-n adevăr trăiți
Nu voi care nemurirea
Știți frumos s-o definiți
Da-n lumină viețuirea
Vă demască amăgiți
Ce nu urmăresc sfințirea.

Priviți totul coerent
Și vorbiți de închinare
Când ea-i modul inerent
De trăiri și conlucrare
Cu Cel Sfânt, Omniprezent,
Ce pe „viață și mișcare”
Este Domn Omnipotent.

Nu-mi vorbiți cu insistență
Dintr-a voastră înțelepciune
De divin și Omniprezență
Când sunteți o regiune
Fără a Domnului prezență,
Un gol și-o dimensiune
Fără-a Vieții existență!

O, lumina din Lumină
Să fie-n voi evidentă,
Minunată și deplină,
Că-așa, în lupta iminentă
Cu armata rea, haină,
Victoria-i eminentă
Prin Prezența Cea divină.

De ai Viața și trăiești;
Cu privirea fixă-n tine
Spune tare cine ești
Și cu Marea Veste Bună
Transformă zilnic destine,
Luptând să restabilești
„Vechile cărări” Divine.

04/06/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)