Creștinul fericit și nefeicit

Creștinul ce e fericit,
Pe fața lui se vede citind
Căci Hristos e în viața sa
Și iubește pe Domnul cu toată puterea sa

Creștinul ce nu e fericit,
Pe fața lui se vede citind
Cu toate căci Hristos e în viața sa
Nu se bucură de prezența
Sa

Creștinul ce e fericit,
Pe drum merge zâmbind
Și spune la ori și cine
Căci iubește pe Domnul cu toată suflarea lui cea vie

Creștinul ce nu e fericit,
Pe drum merge necăjit
Căci are probleme multe
Și parcă Domnului nu îi le mai poate spune

Creștinul ce e fericit,
Merge la Biserică grăbit
Să îi spună la a lui Mântuitor
Căci nu mai poate de a Lui dor

Creștinul ce nu e fericit,
El pășește spre adunare trist
Cu toate căci vine la închinare
Nu mai simte prezența Sfântului din zare

Creștinul ce e fericit,
În adunare stă liniștit
Și cântă cu inima largă
Celui ce este viu și stă în Slavă

Creștinul ce nu e fericit,
În adunare stă gârbovit
Cu inima nu mai poate cânta
Îl apasă tristețea grea

Creștinul ce e fericit
Se bucură de Cuvântul vestit
Și e plin de afecțiune
Duhul Sfânt l-a luat în primire

Creștinul nefericit
Nu se bucură de Cuvântul vestit
Îl plictisește să audă încă odată
Același Cuvânt rostit din față

Creștinul fericit,
Pleacă de la adunare împlinit
Căci s-a întâlnit cu a lui Mântuitor
Și i-a spus taina inimi cu dor

Creștinul ce nu e fericit,
Pleacă de la adunare neîmplinit
Căci Duhul Sfânt nu l-a cercetat
Și povara tot în inimă a rămas

Acum inima ta o cercetează
Și vezi de e fericită s-au nefericită
Vezi de bate s-au nu bate
Pentru Domnul tău din zare

De ești fericit s-au nefericit
Tu cunoști starea ta de pocăit
Și Domnul te cunoaște
De ești fericit s-au nefericit mai departe

Amin