Credinta oarba

Credinta oarba

Sunt mult prea multi, aceia care
...Privesc de sus si ingamfat,
Falindu-se cu-o sarbatoare
Si-un ritual pedant prestat.

Crezand c-arzand o lumanare
L-au cumparat pe Dumnezeu,
Dar viata,zilnic li-i inhumare,
Caci ei nu merg pe drumul Sau.

Cinstesc cu buzele curate,
Dar bine zice Domnul Sfant
...Ca inima le e departe
Si se indreapta spre mormant.

Prea scrupulosi in a da vina
Pe cei ce nu-s asa, ca ei,
Orbesc si nu mai vad Lumina,
Caci sunt fatarnici, farisei.

Sunt ocupati cu judecata...
Au de scos din ochi doar paie,
Nu-si vad barna, catarata
Ce-i orbeste si-i indoaie.

Nici n-au timp sa mai iubeasca
Caci sunt mult prea ocupati
Sa defaime...sa carteasca,
Sa arunce pietre-n frati.

Totusi, Domnul ii asteapta
Cu rabdare si cu mila,
Sa gaseasca calea dreapta,
Calea-ngusta...dificila.

Si-n iubirea-I pentru lume,
Rabda si lasa sa creasca
Si neghina printre grane,
Pentru patria cereasca.

Mariana Mihai,8 iunie 2012