Credinţa (Imaginea lui Dumnezeu din noi)

Credinţa (Imaginea lui Dumnezeu din noi!)

Când te trezeşti la viaţă prin lumea minunată
Menită ţie astăzi de-un Dumnezeu PreaBun,
Cunoşti un pic de Soare, o Lună irizată
Şi-o Mamă ce-ţi găteşte vreun lapte la dejun!

Când după-un timp anume, mai creşti şi tu oleacă
Şi vezi că totu-ţi merge ca uns, vegheat de toţi,
Te-ntrebi cu grea mirare de ce ai tăi se pleacă
La "Poza" din perete ori Bunii Sacerdoţi

Ce-ţi intră cu smerire în casa părintească,
Purtând cu ei un cântec şi un mănunchi de flori,
Zâmbindu-ţi totdeauna şi vrând să te stropească
Cu-o apă, sigur luată din ploaia dintre nori!

Devii curios să afli ce-nseamnă toate-aceste
Şi de-unde vine visul acela de-Împărat
Iscat cumva în noapte, prin somnul fără veste
Ce-mbrăţişează-n taină micuţul derutat,

Dorind şi tu să afli, aşa, ca orişicare,
Ce se întâmplă-n juru-ţi şi tu nu înţelegi!
Desigur, Mama-ţi spune de-o veche întâmplare,
Citindu-ţi dintr-o Carte, misterul să-l dezlegi,

Iar tu, cu ochii ţaglă, asculţi cu sfiiciune
Povestea Celui care, cu Har Mângâietor,
Venit-A-n lumea noastră din Ieslea de Minune
Spre a ne fi şi Paznic, şi Bun Mântuitor!

Întrebi, de bunăseamă, de unde vin Acestea
Ce viaţa-ţi luminează ca de atâtea ori? !
Şi Mama-ţi zice-n taină că Ea primit-a Vestea
Că Dumnezeu din Ceruri se-arată uneori

Acelor buni şi paşnici, ce vieţuiesc în tihnă
Cu veşnica Lumină-a Credinţei de neşters
Ce le aduce pacea şi grabnica odihnă
Dorită de-orice Suflet din vastul Univers!

Te uiţi mirat la Mama cu-o undă şovăindă
Şi-o-ntrebi ce e Credinţa, de nu-i cu supărat!
Iar Dânsa, cu răbdare, îţi pune o oglindă
În faţa-ţi minunată de-aşa un fapt ciudat,

Şi te întreabă-alene de crezi că ea arată
Un personaj aievea! Tu spui: "Dar sunt chiar eu!"
"-Atunci te-uită-o clipă!" Îţi zice Mama!"Iată!"
Şi-ţi dă Icoana Sfântă cu Bunul Dumnezeu,

Spunându-ţi că Acela e o reprezentare
A Celui ce adastă în Sufletul de soi,
Şi-atâta timp cât Domnu-I primit în fiecare,
ÎL vom vedea-n "oglindă", oricare dintre noi!