Copilul străzii

Copilul străzii
autor: Nichifor Nicu
21/12/2020. ora: 21:50

Lihnit de foame și înțepenit de frig
Umblă în noapte ca un pipirig
Copilul străzii, de toți abandonat
N-are nici pâine, nici haină de-mbrăcat.

Din glasu-i trist se-aude-o melodie
N-a mai simțit de mult o bucurie
Cu capul aplecat și fața-nlăcrimată
Caută prin lume o mamă și un tată.

E tot mai rece, vântul bate tare
N-a mâncat demult, deabea stă pe picioare
Privește-n jur, așteaptă în tăcere
Poate primește-o pâine și-o sfântă mângâiere.

Dar nimeni nu îl vede și nu-i aude cântul,
Trec pe lângă el în fugă, ocolindul
Se-aud în depărtare voci ce spun în cor
”Să fim mai buni la suflet, să fim de ajutor”

Ce falsitate crudă, ce oameni de nimic
Sunt toți aceia care nu văd copilu-n frig
Pe chipul lor hain se vede viclenia
Și într-un teatru ieftin ei joacă bucuria.

Dar Dumnezeul sfânt ce veșnic are milă
S-a îndurat de el, nu l-a privit cu silă
Din marea-i bogăție i-a oferit o pâine
Și azi copilul știe că va avea și mâine.

Căci ochii lui de carne văzut-au o minune
Și-acum, oricine-ntreabă, el tuturor va spune
Că Dumnezeu din cer e Tată pentru-orfani
Se-ndură, de copii, de văduvi și sărmani.

Cât despre-aceia care au fost nepăsători
Și s-au uitat cu scârbă la el adeseori,
Răsplata lor e dură, căci Domnul Dumnezeu
Va răsplăti odată de tot ce-au făcut rău.

Nimic nu va rămâne nerăsplătit de Domnul
De-aceea să fim treji, să nu ne prindă somnul.
Să nu uităm proverbul acela despre roată
Chiar de e pătrată, tot se-ntoarce ea odată.