Clipa

Clipa
În clipa care vine tu nu mai eşti la fel
Tabloul ţi-e pictat c-un altfel de penel,
Lumina lui se pierde, se şterge sau se-ascunde
Sub mână nevăzută ce-aduce multe umbre.

Sclipirile din ochi, încet, încet dispar
Pasul pe care-l faci, fricos, e tot mai rar,
Iar gândul obosit în rând cu el se ţine
Toate fiind aduse de clipa care vine.

În clipa care trece rămân în urmă vise
Ce doar în amintire mai sunt spuse sau scrise,
Te miri când s-au pierdut şi nu s-au împlinit,
Pe unde au rămas şi cum s-au rătăcit.

Atent în larma zilei sau în tăcerea nopţii
Auzi cum vine-n tine din nesfârşitul bolţii
Un glas ce te-nfioară şi-ţi spune scurt şi rece:
„Visele-ţi sunt furate de clipa care trece”.
------------------------------------------
În clipa care trece şi-n clipa care vine
E timpul neoprit cu viaţa ce e-n tine,
E mâna nevăzută ce-ţi şterge multe umbre
Să îţi aducă iar lumina ce se-ascunde.

Tabloul ce-l pictează e chipul tău curat,
Cu un penel de aur în alb imaculat,
În ochi având sclipiri din stele şi din soare
Cu bucuria clipei ce nu e trecătoare.

Pentru că Cel ce ţine penelul nevăzut
E-Acelaşi care-a pus al clipei început,
Ca ea mereu să treacă şi altele să vină
În viaţa ta s-adune iubirea Lui deplină.