Clevetirea

Clevetirea


Astăzi despre clevetire
Aș dori ca să vorbim.
Să luăm învățătura
Și să nu păcătuim.

Foarte mulți nu ne dăm seama
Ce ușor noi ne mințim
Când într-un fel sau altul
Despre frați ades vorbim.

Domnul, El ne poruncește
Prin sfânt Cuvântul Său,
Și ne-nvață lucru-acesta:
”Să nu vă vorbiți de rău!”

Vreau să spun o scumpe frate
Că atuncea când nu taci,
Și vrobești despre alt frate
Tu din două, una faci:

Îl iubești, vorbești de bine.
Îl urăști, vorbești de rău.
Și așa se dovedește
Ce porți în sufletul tău.

Și acum să ne-nțelegem
Foarte bine dragul meu.
Când vorbești tu despre tine,
Cum de nu vorbești de rău?

Să spui despre tine însuți
Începând a te înjosii:
”Am scăderile cutare
Și nu-s cum ar trebuii.”

Dar cuvântul Legii spune,
Că pe aproapele tău,
La fel ca pe tine însuți
Să-l iubești fratele meu.

Dar cum îl iubești atuncea
Când de rău tu îl vorbești.
Și cu vorbe jignitoare
Numele i-l ponegrești.

Dacă ai iubii pe altul
Așa cum te iubești pe tine,
Aș fi sigur că atuncea
L-ai vorbii numai de bine.

Dragostea Lui Dumnezeu,
Când aceasta e deplină,
Ea acoperă în totul
Orice faptă și-orice vină.

Dacă omul nu i-a seama
Gura lui cum și-o deschide,
Ușor poate pe un frate
Să-l rănească sau ucide.

Căci o limbă ce aduce
Vorbe rele-njositoare
E ca praștia sau ca arcul
Cu săgeți otrăvitoare.

Ce e-n stânga și în dreapta,
Taie tot neîncetat.
Băgând deseori la alții
Sufletele în păcat.

Căci nu orice suflet are
Acea îndelunga răbdare
Ca să poată să suporte
Orice vorbă jignitoare.

Cel ce râde defaimează!
Omul cel clevetitor,
E asemeni cu neghina
Răsărită în ogor.

Dar cuvântul sfânt ne spune,
Despre limbă când vorbește
Vaai, a limbii neînfrânare,
Ce amar ne osândește.

Și în continuare spune
Despre omul chibzuit,
Ce-n vorbire nu greșește
A ajuns desăvârșit!

Iată dar ce lucru mare,
Frați surori din adunare,
Iată că desăvârșirea
Stă-n a limbii înfrânare.

Dacă știm aceste lucruri,
Haideți frați sa ne ferim,
Și nicicând cu limba noastră
Noi de rău sa nu vorbim.

Haideți să vorbim de bine
Căci cuvântul bun și dulce
Chiar și inimilor slabe
Mângăiere le aduce.

Nu e tot așa cuvântul
Care-I rău și jignitor.
E amar ca și pelinul,
Aspru și dezgustător.

Dacă vezi pe cineva
Făcând un lucru necuviincios,
Mustră-l dacă poți în față,
Nu-l vorbii de rău in dos.

La nimic nu-ți folosește
Să-l vorbești de rau in dos;
Însă-n față, cu blândețe
Dacă-l mustrii ai folos.

Frate, de nu poți în față
Altuia să îi vorbești,
Nici în lipsa lui n-o fă
Căci atunci il clevetești.

A clevetii înseamnă:
Să disprețui, să-njosești,
Și la un frate de-al tău
Numele-I să-l ponegrești.

Ba mai râzi de el atuncea
Când tu îl vorbești de rău,
Dar te-ntorci cu o grămadă
De păcate-n sacul tău.

Haideți dar acum cu toții
Să ne-ntoarcem cu căință
La ISUS, la jertfa Sa
Ca să creștem în credință.

Căci numai în plinătatea
Dragostei Lui Dumnezeu,
Vom putea-nvinge păcatul
Răstignind al nostrum EU.

AMIN