Cine-și caută rostu-n lume

Cine-și caută rostu-n lume
N-a pătruns ce-i mântuirea.
El a tradus credința-n forme
Și s-a-mpiedicat în dogme,
N-a primit de sus iubirea.

Nu-l cunoaște pe Isus
Cel ce face doar ce-i place.
N-a primit nimic de sus
Că ce nu-i de-o parte pus,
Voia lui și-o face.

Cel ce vrea să iasă-n față
Nu cunoaște calea sfântă
Nici adevărata viață,
Bâjbâie încă prin ceață
Și-a ratat a slavei țintă.

Cine și-a-nțeles chemarea
Și-a primit-o-n duh smerit
Nu-l încântă înălțarea,
Își face cu drag lucrarea,
Este-n toate pocăit.

Cel ce vrea câștig din toate
Și foloase pentru sine
Nu este cu Isus frate,
N-are gânduri luminate,
Nu-și va face slujba bine.

Ca să fii un ucenic
Al Marelui Mântuitor,
Bine e să rămâi mic,
Bob de grâu să fii în spic,
Dar udat de la izvor.

Cel ce vrea de-aici să fie
Părtaș slavei viitoare
Și cu Isus în veșnicie,
În eterna bucurie,
Va trăi în ascultare.

Va trăi după lumina
Ce-o revarsă Duhul Sfânt.
Și, lucrând ca și albina,
Va urca cu drag colina
Noului Așezământ.

Cel ce vrea să facă cinste
Celui care l-a chemat,
Fără gânduri egoiste
Și cu așteptări modeste,
Va sluji pe Cel Preaînalt.

Răsplătirile depline
Vor primii biruitorii
Care s-au uitat pe sine,
Cu gânduri de iubire pline
Spre cerul plin de glorii.

Ca să fim și noi la dreapta
Când Isus va reveni,
Să-L slujim acum cu fapta,
Să ducem cu râvnă lupta
Și prin El vom birui.

Domnul ne va da tărie
Să rămânem credincioși,
Permanent la datorie
Și întreaga veșnicie
Îi vom sluji bucuroși.
Amin.
(Joi, 3 aprilie 2025)