Cernerea

Cernerea

Ca un fulger s-a ivi, stele, soare va pali.
Si-a frange glasul suspinul, apa ne va fi pelinul.
Flori de gheata suspendate au sa fie rasfirate,
Unde s-a opri sorocul si tarcoale va da focul.

Au sa se ridice-n sus si apoi vor fi adusi
Ca o stana sa ne fie panditori pe scafarlie.
Cu armura -nfasurata si spre tinta indreptata,
Pentru a infiora pe cei care s-or scula.

Sa nu vada, sa n-auda glasul, stins de-atata truda
Care inca mai era, rugator spre cer striga.
Cine se va duce iar, sa arate la altar
Ce se vede-ndepartare si-n curand la noi apare.?

Ca au fost si altadat, suflete ce s-au sculat,
Si in jalbe deslusite cu scris mic si intarite
S-au pus lacrime de jale si cainte de iertare.
Cel ce le stia prea bine, dar le amana pe maine,

Facea scurta promisiune; " in curand, curand revine".
Ca apoi sa se retraga si cu Mana Lui cea draga,
Sa lase doar urme-n cale pentru cine trece-agale,
Sa ceara la Isus in dar, mijlocire si mult har.

Ca smerenia vazuta, de sus a fost conceputa,
Cum sa fie si-n ce scop, sa dea rod bogat pe loc.
Care e lasat un timp ca sa prinda peste camp,
Sute de culori frumoase aurii si chiar gustoase.

Dar, o ferica lumina va face din zi senina
Pacea sa mai dainuiasca pana cand o sa soseasca,
Si Acel care stia, ce de planuri se facea,
Ca era doar mana Lui peste hatul timpului.

Si El cerne azi de zor, pe toti cei care mai vor
Si pe cei ce au semnat sa fie-n cerul minunat.
Definind ce mai dorise, intre file care-s scrise
Cu o dragoste aleasa, spre cei ce vor fi mireasa,

Un neam mare adunat, ce vor fi cu El odat.
Inscriind cum se vedea, ca sa fie pururea.
Dar nu va mai fi-ndelung timp si iata ca ajung
Zilele ce-au fost vestite si odata profetite

Ca la noi e cernerea si se gata scrierea
Pentru tara cea promisa ce in Carte a fost scrisa.
Hai si noi s-o capatam chiar de nu stim azi cum stam,
Dar trecand prin ce ni-e dat cu credinta de urmat
Poate ca vom fi primiti, sus in cer la El rapiti.

Amin