Celor 7 Biserici

Celor 7 Biserici

Porni Sfântul Ioan, cu de-amănuntul,
Din partea Celui Viu și Credincios
Ce-I Domn și Împărat pe-ntreg pământul
Biruitor și Sfânt, Isus Hristos,

Din partea Celui care ne iubește
Ce este și era și va să vie
Ce plin de Slavă veșnic stăpânește,
Bisericilor Asiei să scrie:

1. Efes
Îngerului din Efes: Iată-ți spune
Acel ce ține-n mână șapte stele,
Știu cât ai ostenit în fapte bune
Și-ai prins pe-acei ”apostoli” ce fac rele

Că rabzi și-ai suferit pentru-al Meu Nume
Și pân’ acuma nu ai obosit
Dar am ceva-mpotriva ta și-anume:
Că dragostea dintâi ți-ai părăsit

Te-ntoarce dar și-aduți aminte bine
Ce fapte-aveai. . , din nou să săvârșești
Altfel, chiar sfeșnicul, când voi veni la tine
Ți-l voi lua, de nu te pocăiești

Cine-are urechi s-asculte, Duhul zice,
Celui care biruitor va fi
Al Vieții pom nu-l voi mai inerzice
Și va mânca din el în veșnicii

2. Smirna
Îngerului, ce-i păzitor de turmă
În Smirna, scrie-i clar și răspicat
Ce-i zice Cel dintâi și Cel din urmă
Acel care-a murit și-a înviat:

Știu tot necazul tău și sărăcia
Batjocurile fără de temei
De la iudeii ce n-au vrednicia
Chiar a Satanei Sinagogi sunt ei

Să nu te temi de suferința mare
În temniți cînd Satan vă v-arunca
Vin zece zile de necaz amare
De rabzi, cununa Vieții Ți-o voi da

Acel ce-are urechi să și asculte
Ce zice Duhul clar și răspicat
Cel ce va birui necazuri multe
De-a doua moarte n-a fi vătămat

3. Pergam
Îngerului din Pergam ia și scie-i:
Iată ce zice fără ascunzișuri
Cel ce-are-n mână sabia urgiei
Ce-i ascuțită, cu două tăișuri:

Știu unde locuiești. . acolo unde
E scaunul Satanei de domnie,
Tu ții-al Meu Nume fără a-L ascunde
N-ai lepădat credința Mea cea Vie

Nici în acele zile, nici în clipa
Când omorât fusese mișelește
Martorul Meu cel credincios Antipa
La voi, unde Satana locuiește

Dar împotrivă ce-am Î-ți spun în față:
Sunt unii oameni fără cumpănire
Ei ca Balaam pe alții îi învață
Precum Balac, să fie-o poticnire

Mâncând din lucruri la idoli jertfite
Facând să se dedea și la curvie
Ținând învățături Nicolaite
Învățături ce-mi sunt urâte Mie

Te pocăiește dar de-aceste rele
De nu Eu voi veni, nu-s zile multe,
Pentru război, cu sabia gurii Mele
Cine-are urechi de Duhul să asculte

Celui ce-o birui-i voi da o hrană
Și-o piatră albă scrisă Îi voi da
Iar hrana îi va fi ascunsa mană
Și-ncris e-un nume nou ce-l va avea

4. Tiatira
La Îngerul ce turma păstorește
În Tiatira, cu iubire-încinsă,
Acel cu ochi de foc, așa-ți vorbește!
Cel cu picioare ca arama-aprinsă:

Știu faptele-ți și dragostea de turmă
A ta credință, slujbă și răbdare
Că faptele-ți mai multe-au fost la urmă
Ca cele din întâia ta umblare

Dar împotriva ta ce am Eu iată:
”Profeta” Isabela, falsă-n toate
Să-ndemne la curvie e lăsată
Mâncând lucuri jertfite, idolatre

I-am dat un timp să vină cu căință
Dar nu dorește să se pocăiască
De-a ei curvii. . așa că-n suferință
O-arunc bolnavă-n pat să se smerescă

Mare necaz, la fel le voi trimite
Celor care cu dânsa preacurvesc
Celor a căror cugete-s mânjite
Și de-a lor fapte nu se pocăiesc

Pe-a ei copii Îi voi lovi cu moarte
Bisericile toate-atunci vor ști
Că-s Cel ce inima o cercetez în parte
Că după fapte, voi și răsplăti

Dar vouă tuturor de prin muțime
Ce nu aveți acestă-nvățătură
Și nu știți de-a Satanei adâncime
Nu pun pe voi o altă grea măsură

Țineți ce-aveți dar, până voi veni
Lucrările-Mi întruna cu sfințire
Celui ce pîn’ la capăt va păzi
Eu neamuri îi voi da în stăpânire

Cu un toiag de fier le-a cârmui
Cu-nțeleciune și sfințită vrere
Ca vasele de lut le va zrobi
Cum și Eu de la Tatăl am putere

Luceafărul din zori Eu îi voi da
Ce luminează-ntâi întreg văzduhul
Acel ce-are urechi s-asculte-aș vrea
Ce zice-acum Bisericilor Duhul

5. Sardes
Iar Îngerului pus să privegheze
În Sardes, scrie-i spusa gurii Mele,
Eu am acele șapte Duhuri treze
Și țin în mână cele șapte stele:

Î-ți știu prea bine faptele făcute,
Că numele îți merge că trăiești
Dar tu ești mort, nu-i nimeni să te-ajute
Din starea-n care singur te-adâncești

Vegheză și-ntărește ce rămâne
Din ce-i pe moarte, cât ar fi de greu
Căci n-ai desăvârșite fapte, bune
Să pot s-arat Dumnezeului Meu

Cum ai primit credința-adu-ți aminte
Te pocăiește și așa o ține
De nu veghezi mereu în cele sfinte
Ca și un hoț veni-voi peste tine

În Sardes, totuși ai câteva nume
Care-a lor haine nu și le-au mânjit
Cu Mine-alături vor umbla și-anume
În alb veșmânt, căci vrednic au trăit

Cel ce va birui până la moarte
Va fi-mbrăcat în alb imaculat
Iar numele-i va fi-n a Vieții Carte
De unde nu-l voi șterge niciodat’

Mărturisi-voi numele-n răsfrângeri
‘Naintea Tatălui, umplând văzduhul
Și înaintea sfinților Lui îngeri
Cine-are-urechi s-asculte zice Duhul

6. Filadelfia
Și Îngerului care priveghează
În Filadelfia scrie-apăsat:
Iată ce zice-Acel care veghează
Cel ce-i de-a pururi Sfânt și-Adevărat

Cel care a lui David cheie-o ține
Ce El deschide nimeni nu va- închide
Creația întregă-I aparține
Ce El inchide nimeni nu deschide:

Îți știu preabine-a tale fapte toate
Ți-am pus ’nainte-o ușă în tăcere
Ea e deschisă, nimeni nu mai poate
S-o-nchidă, căci puțină ai putere

Fiindc-ai păzit Cuvântul Meu în lume
Și Numele Meu n-ai tăgăduit
Îți dau în stăpânirea ta anume
Pe-acei care Cel Rău i-a biruit

Din cei din a Satanei adunare
Ce-au spus că sunt iudei dar au mințit
Voi face să se-nchine la picioare
Să știe chiar și ei că te-am iubit

Fiindc-ai păzit cuvintele răbdării
La fel și Eu pe tine te-oi păzi
Când o să vină ceasul încercării
Ce-ntreaga lume o va-ncercui

Eu vin curând. Păstreză-ți dar cununa
Și pe acela ce va birui
Din el voi face-un stâlp ce totdeauna
În Templul Sfânt al Domnului va fi

Pe el voi scrie Numele cel Mare
Al Dumnezeului și a Cetății Lui
Ierusalim, ce are să coboare
Plin de lumini din slava Cerului

Chiar de la Dumnezeu umplând văzduhul
Și Numele Meu nou pe bolta-ntreagă
Ce zice-acum Bisericilor Duhul
Cine-are-urechi s-asculte: să-nțeleagă

7. Laodiceea
Iar spre final Ioan ia și notează
Cum Domnul îi dictează ce să scrie:
Să-i scri Îngerului ce priveghează
În Laodiceea și el să știe:

Iată ce zice-Acel ce se numește
Amin! și Martorul Adevărat
Și Credincios și-Acel care zidește
De la-nceput în tot ce s-a creat:

Știu ale tale fapte. . ca un ropot
Nici reci nici calde, oricât te-ai lăuda
O, de-ai fi rece sau de-ai fi în clocot. .
Dar căldicel. . te vărs din gura Mea

Tu zici ”eu sunt bogat și am de toate”
Și ”nu duc lipsă, m-am îmbogățit”
Nu ști ce orb ești și sărac în toate
Și gol și ticălos, nenorocit. .

Te sfătuiesc să cumperi de la Mine
Aur ‘cercat în foc, să fi bogat
Și haine albe să te-acoperi bine
Și-aloe pentru ochi să vezi curat

Eu mustru, pedepsesc pe-aceia care
Eu îi iubesc. . cum nimeni nu iubește
Și-ndemnul Meu e pentru fiecare:
Fi plin de râvnă dar, te pocăiește!

Iată Eu bat la ușă, stau afară
De cineva, ca să deshidă vine
Eu voi intra, luând orice povară
Și voi cina cu el și el cu Mine

Celui ce-o birui, cu bucurie
Eu îi voi da onoarea ca să șadă
Cu mine pe-al Meu scaun de domnie
Întreaga omenire ca să-l vadă

Precum și Eu, biruitor, ferice
Am stat cu Tatăl străbătând văzduhul
Cine-are-urechi s-asculte-acum ce zice
Și să-nțeleagă ce vorbește Duhul.

05/13/2021 Daniel Hozan Phoenix, Arizona