Ce priveliste mareata

Ce priveliste mareata!
Ce splendori!
Ce fericiri!
Cu mii de raze aurore frumuseti din vesnice,
Va imbraca integul cosmos in mareata dimineata,
Cand Hristos venind din slava,
Va trezi pe morti la viata.

Ce glorioasa trezire!
Ce miscari!
Ce transformari!
Ne-nteles, nestiute, s-or petrece in pamant si-n mari,
Cand Arhanghelul cu trambiti anuntand al Lui venire
S-o petrece invierea si a lumii inoire.

Atunci toti cei din morminte,
din cenusa sau din mare, albi si negri, robi sau slobozi,
o multime enorm de mare,
desi-s morti toti aud acea srigare,
oasele incep sa se miste la strigatul soliei sfinte,
simt cum toti prin viata
a lor putrede-oseminte.

Vor fi readusi la viata,
toti cei sfasiati de fiare,
arsi pe rug, trasi pe roata sau torturati pe gratre
in chip tainic toti atomi s-or aduna laolata
si-or compune iarasi trupul in acea dimineata,
mai frumos si plin de slava
cu o vesnica viata!


Ce uluitor spectacol!
sa vezi cum iti apar in fata,
de pe munti, din vai, din ape
mii de fiinte miliarde,
sunt treziti de-o mare forta,
care nu cunoaste obstacol.




Ce intalnire glorioasa!
Cu proroci, cu sfinti martiri,
cu parinti, cu frati, cu rude,
cu cerestile ostiri:
Ne-om vedea, ne vom cunoaste,
intr-o viata glorioasa,
si-om uita ce grea a fost lupta jos in valea intunecoasa.


Ce nespuse bucurie!
Ce cantari, ce armonii,
cum nu au mai fost nicicand in lume,
vor canta ai Sai copii
caci scapati de greul crucii, coplesiti de veselie
vom intalni toti pe Domnul si-om fi cu el in vesnicie.