Ce ne mai leagă de pământ?

Ce ne mai leagă de pământ?
Că Domnul vine în curând!
Suntem noi gata, pregătiți
Să întâlnim martirii sfinți,
Pe îngerii ce cântă-n cor
Celui ce-n veci șade pe tron?
Suntem noi gata să intrăm
În ceruri sus și să cântăm
Mielului sfânt ce-a biruit
Și pân' la capăt ne-a iubit?
Ce te mai leagă de pământ?
Te-ntreabă azi, prin Duhul Sfânt
Mirele drag, Emanuel:
Vei fi răpit sau nu la El?
Întreaga viață ai luptat
Și pân' acum 'napoi n-ai dat,
Însă te-ntreabă, dragul meu:
Sunt eu legat de Dumnezeu? . .
Sau chiar acuma la sfârșit
Când semnele s-au împlinit
Ceva te leagă de pământ
Să nu poți merge-n cerul sfânt?
Te leagă poate firea ta,
Sau esti legat de-averea ta,
Sau ți-ai făcut idoli moderni
Ce te pot duce spre infern?
Oare te-nchini la banii tăi
Ce te pot duce în văpăi
Și-adormi mereu cu ei în gând
În loc s-adormi lin, cugetând
La ziua-n care Domnul Tău
Va coborî din cerul Său? . .
Vei fi tu gata pregătit?
Că vremea e spre asfințit!
Și eu mă-ntreb, mă cercetez
Și spre răsplată-n sus privesc
Căci nu aș vrea nicicând s-o pierd
Ci doar spre ea mereu să merg,
De-aceea gândul mi-l îndrept
Spre Domnul meu și îL întreb:
Sunt oare gata pentru cer?
Tu cum mă vezi, Mire etern?
Tu vezi mai bine haina mea;
Cum mă vezi Tu și cum e ea?
O vezi curată, Domnul meu
Sau e pătată din cel Rău?
Mai vezi pe ea ceva murdar
Orgoliu, bârfa, ură chiar
Sau vorbe cari nu Te cinstesc
Din duh de fire, pământesc?
Oh, de ar fi încă ceva
Îndură-te de ființa mea
Și-n sângele pe cruce dat
Fă haina mea de-un alb curat
Să pot zbura spre veșnicii și
Către sublime bucurii.
Desprins de tot aș vrea să fiu,
Să nu mă lege de pustiu
Nimic. . nimic. . , nici cineva
Ci doar legat de Tine-aș vrea
Mereu să fiu, bMire iubit,
Gata de ceasul pregătit.
Așa aș vrea, iar mâine-n zori
Cu frații mei, să fiu pe nori
Cu Tine, veșnic, Domnul meu,
Cu toți cei dragi în cerul Tău!
Să nu ne lege de pământ
Nimic, ci-n zbor, prin Duhul Sfânt
În haine albe îmbrăcați
Să fim de Tine-n cer luați
Uitând de tot ce-a fost cândva
Și-n veci domnească Dragostea!